Refusal of compensatory benefits for ethnic persecution quashed; refugee status recognized and payment ordered
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the county pension house, thereby upholding the appellate court's decision that recognized the claimant's status as a refugee and ordered the payment of compensatory benefits under Law No. 189/2000 effective from January 1, 2004. The dispute was an administrative lawsuit challenging a pension authority's refusal to grant benefits for ethnic persecution, where the claimant alleged that his family fled their home in Mureș Mort to Ulmeni between April 1944 and March 1945 due to ethnic pressures following the Vienna Dictate; the defendant argued the move did not constitute refugee status because the destination remained within the occupied Northern Transylvania region. The court ruled that the legal definition of a persecuted person under Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) encompasses any Romanian citizen displaced from their domicile during the specified period due to ethnic motives, regardless of whether the relocation occurred within or outside the occupied territory, thus validating the lower court's finding based on witness testimony.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Refusal of compensatory benefits for ethnic persecution quashed; refugee status recognized and payment ordered: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor comuniste instaurate cu începere de la 6 septembrie, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enunțate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 1852 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și să se constate că beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-și cererea, reclamantul C.A. a arătat că, împreună cu părinții și bunicii săi, a fost refugiat la Ulmeni, județul Maramureș, în perioada aprilie 1944 - martie 1945, când au revenit în satul Mureș Mort, din motive de persecuții etnice.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 425 din 18 martie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ, a anulat hotărârea nr. 1852 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, împreună cu familia, a părăsit localitatea de domiciliu, ca urmare a presiunilor etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș, arătând că reclamantul nu a făcut dovada calității de refugiat, ca urmare a persecuției etnice, întrucât familia reclamantului și-a stabilit domiciliul într-o localitate din Ardealul de Nord, aflată sub ocupație străină.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din declarațiile autentificate ale martorilor G.P. și K.G., rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia, în perioada aprilie 1944 - martie 1945, din comuna Aluniș, sat Mureș Mort, județul Mureș, în localitatea Ulmeni, județul Maramureș.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor comuniste instaurate cu începere de la 6 septembrie, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enunțate.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice; prin persoană persecutată trebuie înțeleasă în speța de față, persoana strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de modificare ori casare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 425 din 18 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.