Negative Competence Conflict: Jurisdiction for Civil Appeals under O.G. 65/2004 Transitional Provisions vs. Tribunal Plenitude

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7147 din 9 decembrie 2004, Judecătoria Târgu-Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.C.F., C.M., C.V. și C.I., în contradictoriu cu pârâții F.V. și F.L.

A fost respinsă excepția privind tardivitatea promovării cererii reconvenționale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului-reclamant reconvențional, pentru petitul de obligare a reclamantului-pârât să reamenajeze trotuarul și s-a respins cererea reconvențională.

Pârâții au fost obligați să-și dea consimțământul pentru edificarea de către reclamanți a gardului despărțitor, conform certificatului de urbanism nr. 2516 din 16 octombrie 2003, în caz contrar hotărârea ținând loc de consimțământ și să asigure accesul pentru tencuirea și întreținerea peretelui exterior de la imobilul corp B situat pe limita proprietății pârâților.

S-a respins cererea pentru înscrierea acestei obligații în cartea funciară și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții și pârâții sunt vecini, reclamanții fiind proprietarii suprafeței de 722 mp teren și a corpurilor de clădire A și B aflate pe teren, iar pârâții fiind proprietarii terenului și imobilului înscris în C.F. nr.1430 II Târgu-Mureș.

Reclamanții au construit imobilul în conformitate cu autorizația de construire nr. 868 din 13 iunie 2001, pentru extindere parter și mansardă și au obținut certificatul de urbanism, prin care se reglementează regimul tehnic al gardului împrejmuitor, stabilind că spre stradă gardul va fi transparent, iar între proprietăți gardurile vor fi opace, cu înălțimi de maxim 2,20 m.

În certificatul de urbanism există mențiunea că pentru eliberarea autorizației de construire este necesar acordul autentificat al proprietarilor, însă pârâții, care nu se opun la construirea gardului, doresc ca acesta să fie transparent pentru a putea circula aerul și a pătrunde lumina soarelui.

Reține instanța de fond că, gardul neputând fi construit la o înălțime mai mare de 2,20 m și nefiind incinte închise, susținerea pârâților că prin construirea gardului nu pătrund razele solare nu este întemeiată.

Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat ca reclamanții să fie obligați să dărâme zidul despărțitor, cerere care se respinge, deoarece zidul a fost construit după edificarea locuinței, iar cererea privitoare la obligarea reclamanților de a reamenaja trotuarul se respinge pentru lipsa calității procesuale active, pentru că trotuarul este domeniul orașului Târgu-Mureș.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții F.V. și F.L., iar Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia civilă nr. 184/A din 15 aprilie 2005, a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș, reținând că, potrivit O.U.G. nr. 65/2004 privind modificarea Codului de procedură civilă, apelurile aflate pe rolul curților de apel se trimit spre competentă soluționare tribunalelor.

Primind dosarul, Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 125 din 6 iunie 2005, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului.

Tribunalul a reținut că obiectul cererii principale, cu care a fost investită instanța de fond este „obligație de a face” și că, potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, Curțile de Apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar cazurile în care tribunalele judecă apeluri sunt expres prevăzute de art. 2 pct. 2 C. proc. civ.

Reține tribunalul, că art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65/2004, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004, se referă numai la apelurile care, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., sunt de competența tribunalelor. Or, obiectul acțiunii de față nu se încadrează în situațiile prevăzute de acest text.

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a apelului, în favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente.

Față de conținutul art. 2 pct. 2 și art. 3 pct. 2 C. proc. civ. de la data când s-a ivit conflictul negativ de competență și de obiectul cererilor cu care a fost investită instanța de fond, competența soluționării apelului aparținea Curții de Apel Târgu-Mureș, deoarece art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65/2004, modificat prin Legea nr. 493/2004, prevedea în mod expres cazurile în care apelurile aflate pe rolul curților de apel se trimiteau la tribunale. Potrivit textului menționat, trimiterea apelurilor privea numai cazurile prevăzute la alin. (2) și nu toate apelurile aflate pe rol, așa cum reține curtea de apel.

Or, art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 65/2004 se referă la instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe, iar prin ordonanță s-a stabilit competența tribunalelor de a soluționa apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță: în cererile de divorț; în cererile de împărțeală judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; în cererile privind raporturile procesuale dintre părinți și copiii minori; în cererile privind filiația; în alte cazuri expres prevăzute de lege.

În toate celelalte cazuri competența soluționării apelurilor aparținea curților de apel.

Prin urmare, potrivit textelor citate, tribunalul nu era instanța competentă să soluționeze apelul declarat de pârâți, însă, în prezent, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 5 iulie 2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, tribunalul este competent să soluționeze toate apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

Întrucât prin această lege s-a consacrat plenitudinea de competență materială a tribunalului în privința judecării apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, se va stabili competența de soluționare a apelului declarat de pârâți împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Târgu-Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a căii de atac în favoarea Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.