Conflict between judgment reasoning and dispositive in property restitution claim: impossibility of restitution in kind vs. monetary compensation under Law No. 10/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petenții M.N. și N.E. au solicitat instanței desființarea dispoziției nr. 76 din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria Spineni, Olt prin care s-a respins notificarea de restituire în natură a bunurilor preluate abuziv de stat sau în situația imposibilității restituirii statului român să fie obligat la echivalent bănesc în raport de contravaloarea bunurilor.

Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 505 din 12 septembrie 2003 pronunțată în dosarul nr. 961/2003 a admis acțiunea formulată de petenți, a anulat dispoziția nr. 76 din 21 octombrie 2002 pe care a anulat-o obligând pârâtul, Statul Român prin Ministerul de Finanțe la reparații în natură către petent în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 36-40 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor Metodologice nr. 498/2003, respectiv o casă de locuit cu 3 camere, un teren de 2,60 ha, un grajd cu o cameră și fânar, pătul, un grajd pentru vite, imobile situate în comuna Spineni, sat Alunișu, Județul Olt.

Instanța a respins cererea formulată de pârât în contradictoriu cu Primăria Spineni și SC A. Spineni Olt ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în vedere că petenții au respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001 cu privire la procedura de notificare efectuată către Primărie, dovedind și calitatea lor de succesibili ai autorului lor comun pentru bunurile existente în proprietatea acestuia prin certificatul de calitate nr. 51 din 5 martie 1998, fiind repuși în termen conform art. 4 alin. (3) din Legea 10/2001. Instanța a mai reținut că petiționarii au dovedit și preluarea abuzivă de către stat a bunurilor aparținând autorului, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale în vederea admiterii acțiunii.

Împotriva acestei sentințe petenții au formulat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că bunurile solicitate prin acțiune au fost preluate inițial de IAS Sâmburești și SC A. Spineni, la dosar existând procese verbale cu privire la confiscarea acestora încheiate de fostele organe de securitate, executorul judecătoresc și președintele fostului Sfat Popular a localității Alunișu, precum și două procese verbale de predare-primire intervenite între IAS Sâmburești și SMA Alunișu în anul 1971.

Apelanții au precizat că aceste bunuri nu mai există în materialitatea lor și prin expertiza efectuată în cauză au fost evaluate în raport de prețurile actuale, așa încât în mod greșit instanța de fond a obligat statul român la restituirea în natură și nu la despăgubiri bănești conform expertizei efectuate în cauză.

Prin decizia civilă nr. 76 pronunțată în ședința publică de la 30 ianuarie 2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, considerând că în cauză a fost comisă o eroare materială.

Împotriva deciziei au declarat recurs recurenții M.N. și N.E. criticând-o pentru nelegalitate deoarece există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, iar instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, deși în considerentele hotărârii instanța a reținut că în raport de actele depuse la dosar acțiunea este admisibilă, urmând ca statul român prin Ministerul Finanțelor să fie obligat la despăgubiri prin echivalent bănesc, în dispozitivul hotărârii obligă statul român prin Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri în natură.

Recursul este fondat.

Recurenții prin acțiunea formulată au solicitat despăgubiri în temeiul Legii 10/2001 și nu restituirea în natură a imobilului, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut, subzistând cazul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Tribunalul, în considerentele hotărârii pronunțate a reținut că, petenții au făcut dovada calității de succesibili autorilor comuni pentru bunurile existente în proprietatea acestora, prin certificatul de calitate nr. 51 din 5 martie 1998, fiind repuși în termen în condițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, s-a reținut că petenții au făcut dovada preluării abuzive de către stat a bunurilor prin hotărârile judecătorești depuse în cauză existând și proba certă că bunurile nu mai există în materialitatea lor și nu mai pot fi identificate, situație expusă de Primăria Spineni prin adresa nr. 77 din 28 ianuarie 2003, instanța concluzionând că, în cauză, se impune a fi obligat pârâtul la despăgubiri prin echivalent bănesc.

Între considerente și dispozitiv există o evidentă contrarietate.

Soluția din dispozitivul hotărârii, trebuie să-și găsească temeiul în motivare, în considerentele hotărârii. Considerentele trebuie să corespundă dispozitivului astfel cum a fost întocmit în momentul pronunțării.

Susținerea instanței de apel în sensul că în cauză este vorba de o eroare materială este greșită.

Pe calea prevăzută de lege pentru îndreptarea unor erori materiale strecurate în hotărârea instanței nu se poate modifica soluția dată procesului.

Instanța obligând pârâtul la restituirea în natură și nu la despăgubiri prin echivalent bănesc (în sensul reținut prin considerente) a determina existența unei contrarietăți între dispozitiv și considerente, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care considerentele o impuneau și în atare condiții hotărârea dată este nemotivată, instanța neputând reveni cu ocazia redactării hotărârii asupra celor statornicite prin dispozitiv.

Toate aceste considerente atrag concluzia că recursul declarat este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 313 C. proc. civ., a casa și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții M.N. și N.E. împotriva deciziei nr. 76 din 30 ianuarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 septembrie 2005.