Nullity of land donation to state for lack of authentic deed and statutory approval

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești reclamanta B.V. a chemat în judecată Primăria Municipiului Ploiești pentru a se constata nulitatea convenției prin care autorii săi I.M. și I.I. au donat fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular Ploiești, la data de 18 februarie 1966, terenul în suprafață de 438 mp situat în Ploiești.

În motivarea cererii a arătat că în anul 1963 s-a dispus demolarea clădirilor de pe str. D. pentru a se construi blocuri de locuit și un pod peste calea ferată. Pentru a nu mai plăti impozitele aferente terenului autorii săi l-au donat statului, donația fiind acceptată prin decizia nr. 271 din 18 februarie 1966 a Comitetului Executiv.

Donația este nulă întrucât a lipsit consimțământul autorilor săi.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii învederând că donația a fost încheiată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topo.

Prin sentința civilă nr. 3376 din 21 aprilie 2004 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că reclamanta nu a făcut dovada lipsei consimțământului autorilor săi, astfel încât nu există motivul de nulitate invocat.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta arătând că prin probele administrate în cauză a dovedit că autorii săi au făcut oferta de donație pentru a nu mai fi nevoiți să achite impozitul pentru un teren pe care nu-l mai puteau folosi.

A mai arătat că au lipsit nu numai consimțământul autorilor dar și cauza actului juridic.

De asemenea, nu au fost îndeplinite dispozițiile art. 817 C. civ. întrucât acceptarea donației s-a realizat fără avizul Consiliului de Stat.

Prin decizia civilă nr. 2537 din 4 octombrie 2004 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul reținând că în baza art. 801 C. civ. donația este un act de liberalitate prin care donatarul dă irevocabil un lucru donatorului care îl primește.

În speță donatarii au înțeles să doneze statului terenul deoarece nu-l mai puteau folosi și pentru a nu mai plăti impozitele aferente.

Autorii reclamantei și-au exprimat liber voința de a dona, scopul urmărit fiind acela de a nu mai plăti impozitele către stat, care în nici un caz nu poate echivala cu lipsa consimțământului.

Cum lipsa consimțământului trebuie dovedită, reclamanta nu a administrat nici o probă în acest sens, situație corect reținută de instanța de fond.

Nici cauza ilicită a contractului nu a fost dovedită.

Cu privire la lipsa avizului la care se referă art. 817 C. civ. s-a constatat că un astfel de aviz nu se impunea față de prevederile Decretului nr. 478/1954 care stabilea că donațiile făcute statului, sub orice formă, pot fi primite de instituțiile și organele de stat.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:

- în speță lipsește actul de donație, chiar în decizia de preluare nr. 271 din 18 februarie 1966 se menționează că „în contractul de donație, care urma să fie încheiat, se va verifica dacă sunt întrunite condițiile impuse de Decretul nr. 478/1954, ca atare, terenul a fost preluat fără titlu;

- acceptarea ofertei nu îndeplinește condițiile impuse de art. 817 C. civ., neexistând avizul Consiliului de Stat.

Recursul este fondat.

Contractul de donație este un contract solemn și aceasta rezultă din conținutul art. 813 C. civ. care prevede că donația se face prin act autentic.

Prin probatoriile administrate în cauză nu s-a dovedit existența contractului de donație.

Astfel, la dosar nu au fost depuse oferta de donație în formă autentică a autorilor recurentei (care nu poate fi suplinită prin Decizia nr. 271/1965) și nici Decizia nr. 271 din 18 februarie 1965 a fostului Comitet executiv pentru a se verifica cele susținute în motivarea recursului, respectiv mențiunea inserată în aceasta potrivit căreia „se va verifica dacă în contractul de donație, ce urma să fie încheiat, sunt întrunite toate condițiile impuse de Decretul nr. 478/1954.

De asemenea, nu s-a făcut dovada acceptării donației în formă autentică.

Art. 2 din Decretul nr. 478/1954, privitor la donațiile făcute statului, prevede că donațiile trebuie acceptate de Comitetul Executiv al Sfatului Regional, însă această dispoziție nu aduce nici o modificare în privința condițiilor stabilite de Codul civil pentru valabilitatea donației, iar decizia organelor administrative nu poate suplini declarația autentică de acceptare a donației.

Nu s-au administrat probe nici cu privire la demolarea construcțiilor existente pe teren. În acest sens era necesar a fi depusă la dosar Autorizația pentru dărâmarea sau desființarea de construcții sau amenajări nr. 99 din 8 august 1962 despre care se face vorbire în concluziile raportului de expertiză.

Mai mult, în considerentele deciziei atacate, s-a reținut că autorii recurentei au donat terenul pentru a nu mai plăti impozitele aferente acestuia, ceea ce, dacă ar fi adevărat, ar conduce la concluzia că a lipsit intenția donatorilor de a gratifica statul.

Ca atare, probele administrate nefiind suficiente pentru soluționarea corectă a cauzei, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelului.

Este necesar a se completa probele existente la dosar cu înscrisurile menționate, din care să rezulte existența contractului de donație în formă autentică și că s-au demolat construcțiile existente pe terenul în litigiu.

De asemenea, este necesar a se completa probatoriile și în ceea ce privește intenția donatorilor de a gratifica statul.

Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte critici formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva deciziei civile nr. 2537 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.