Jurisdiction over appeal of compulsory execution refusal and state nature of warning damages
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the creditor's appeal, cassated the appellate court's decision, and remanded the case to the Argeș District Court for a competent resolution, effectively determining that the initial refusal by the first-instance court was procedurally correct on its merits but the appeal was mishandled at the second instance due to a jurisdictional error. The dispute centered on a creditor's request for compulsory execution via garnishment for "warning damages" (daune cominatorii), where the lower court and appellate court had rejected the claim because such damages are civil fines payable to the state, not private creditors. However, the decisive legal basis for the Supreme Court's intervention was not the substantive status of the damages, but rather the violation of public order regarding competence: since the first-instance order was issued by a District Court, the appeal must be heard by a District Court (tribunal), not a Court of Appeal, based on the hierarchical chain of appeals and the provisions of the Code of Civil Procedure; consequently, the appellate decision was annulled solely on grounds of improper jurisdiction, leaving the underlying issue of the creditor's standing to be decided by the competent District Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 5803 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 pct. 3 C. proc. civ, art. 159 alin. (2) C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 2 pct. 3 C. proc. civ; Jurisdiction over appeal of compulsory execution refusal and state nature of warning damages: The dispute centered on a creditor's request for compulsory execution via garnishment for "warning damages" (daune cominatorii), where the lower court and appellate court had rejected the claim because such damages are civil fines payable to the state, not private creditors. However, the decisive legal basis for the Supreme Court's intervention was not the substantive status of the damages, but rather the violation of public order regarding competence: since the first-instance order was issued by a District Court, the appeal must be heard by a District Court (tribunal), not a Court of Appeal, based on the hierarchical chain of appeals and the provisions of the Code of Civil Procedure; consequently, the appellate decision was annulled solely on grounds of improper jurisdiction, leaving the underlying issue of the creditor's standing to be decided by the competent District Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the operative order to remit the cause to the District Court following the cassation of the appellate decision due to lack of competence.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la 10 decembrie 2004 în dosarul nr. 11583/2004 Judecătoria Pitești a respins cererea de încuviințare a executării silite prin poprire formulată de SC A. SRL Pitești ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a motivat soluția adoptată prin lipsa calității de creditor a petentei în privința daunelor cominatorii, care în reglementarea actuală au natura juridică a unor amenzi civile în favoarea statului, iar nu în favoarea titularului titlului executoriu.
Apelul declarat de SC A. SRL împotriva încheierii a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 7 din 7 februarie 2005 a Curții de apel Pitești.
S-a reținut în motivare că soluția de fond este legală în raport cu dispozițiile art. 5803 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii în termen legal SC A. SRL a declarat recurs, prin care a invocat nelegalitatea hotărârii.
La termenul din 6 iulie 2005 Înalta Curte din oficiu a invocat, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Potrivit acestui text, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Iar conform art. 159 alin. (2) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.
Pentru asigurarea dezideratului constituțional al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, competența de atribuțiune trebuie să aparțină instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea.
Cum în speță, încheierea atacată cu apel a fost pronunțată de judecătorie, competența de soluționare a apelului aparține tribunalului.
Revenirea la principiul firesc al ierarhiei căilor de atac și al necesității soluționării cu celeritate a cererilor în materie de executare silită rezultă de altfel din voința legiuitorului, consacrată în Legea nr. 219/2005, care în materia analizată modificând art. 3731 alin. (2) C. proc. civ. prevede că încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Iar conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. în noua redactare, tribunalele sunt competente să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Cum în speță apelul a fost greșit soluționat de Curtea de apel, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., în urma casării deciziei, cauza se va trimite la Tribunalul Argeș pentru competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC A. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 7/A-CC din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează, și trimite cauza la Tribunalul Argeș pentru competenta soluționare a apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.