Debtor's appeal upheld; enforcement order appeals quashed and remanded to tribunal for lack of jurisdiction in appellate court.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the debtor's appeals, quashed the challenged decisions of the Bucharest Court of Appeal (decisions no. 655/2004, no. 1387/2004, and the order of 8 September 2004), and remanded the case to the Teleorman Tribunal for proper appellate review. The underlying dispute arose from the enforcement of a civil judgment, where the debtor appealed the first-instance order authorizing forced execution. The Court held that the appeal had been adjudicated by a legally incompetent court, since the order granting enforcement was issued by a judge in chambers in a non-contentious procedure, and under Article 339(3) of the Civil Procedure Code, an appeal from such an order lies with the tribunal, not the court of appeal; the Court rejected any division of appellate jurisdiction based on which judicial officer decided the initial application, citing the principle of the unity of appeal and the imperative composition rules of the enforcement court.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 3731 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ; Debtor's appeal upheld; enforcement order appeals quashed and remanded to tribunal for lack of jurisdiction in appellate court: 655/2004, no. 1387/2004, and the order of 8 September 2004), and remanded the case to the Teleorman Tribunal for proper appellate review. The underlying dispute arose from the enforcement of a civil judgment, where the debtor appealed the first-instance order authorizing forced execution. The Court held that the appeal had been adjudicated by a legally incompetent court, since the order granting enforcement was issued by a judge in chambers in a non-contentious procedure, and under Article 339(3) of the Civil Procedure Code, an appeal from such an order lies with the tribunal, not the court of appeal; the Court rejected any division of appellate jurisdiction based on which judicial officer decided the initial application, citing the principle of the unity of appeal and the imperative composition rules of the enforcement court.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the appeals and invoking the ground for cassation from the bench.
Procedural provision explaining the competence of the court and justifying cassation due to the appeal being judged by an incompetent court.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2503 din 2 decembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele a fost încuviințată executarea silită a sentinței civile nr. 126 din 3 martie 1998 a Tribunalului Teleorman.
Apelul declarat de debitoarea SC S.I. SRL Turnu Măgurele împotriva încheierii a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 655 din 21 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, iar prin decizia nr. 1387 din 29 iunie 2004 și prin încheierea din 8 septembrie 2004 ale aceleiași instanțe au fost respinse cererile de completare a primei decizii.
Împotriva deciziilor și a încheierii susmenționate au declarat recurs debitoarea.
Recursul este fondat pentru motivul invocat din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Încheierea primei instanțe a fost dată în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia executării silite fiind, fără echivoc necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ., dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materia civilă, iar în Cartea a III-a (art. 331–339 C. proc. civ.) sunt dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează potrivit celei din art. 331–339 din același cod.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă la tribunal, iar dispoziția din art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria care încuviințează executarea silită, prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părților [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă privitoare la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceiași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie, ambele proceduri fiind necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului executor.
Așadar soluționarea cererii de către un judecător, chiar și stagiar, nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea este soluționată de președintele instanței apelul să rămână în competența tribunalului.
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac.
În consecință apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, curtea de apel, ceea ce atrage casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei Tribunalului Teleorman pentru judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de debitoarea SC S.I. SRL împotriva deciziilor nr. 655 din 21 aprilie 2004, nr. 1387 din 29 iunie 2004 și a încheierii din 8 septembrie 2004 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care le casează și trimite cauza Tribunalului Teleorman, pentru competenta soluționare în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.