Validity of annulment for non-payment of judicial fees where payment evidence predates hearing and service of notice was deficient
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal and quashed the Court of Appeal's decision, ordering the case to be remanded for the admission of the appeal, thereby prevailing for the plaintiff in a procedural dispute regarding the enforcement of stamp duty. The conflict arose after the Court of Appeal annulled the plaintiff's appeal for non-payment of judicial tax and stamp duty, despite evidence in the record showing the fees were paid via bank journal prior to the hearing date. The Supreme Court held that the lower court's annulment under Article 20(3) of Law No. 146/1997 was inoperant because the court failed to properly notify the appellant of the payment obligation through the main door of his residence, a failure of service procedure that precluded the application of the annulment sanction given the documented pre-hearing payment.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Validity of annulment for non-payment of judicial fees where payment evidence predates hearing and service of notice was deficient: În aceste condiții, sancțiunea anulării cererii de apel prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 era inoperantă și, ca atare, nu putea fi aplicată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 18 iulie 2003, L.V. a chemat în judecată Municipiul București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cerând constatarea vacanței succesorale după defuncta N.M.V. decedată la 21 octombrie 1984. Totodată, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota de ½ din terenul de 513 mp situat în București.
Judecătoria sectorului 2 prin sentința civilă nr. 6085 din 14 octombrie 2003, a respins, ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că n-a fost introdusă de ambii coproprietari (în devălmășie) a bunului din litigiu.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 387 din 11 martie 2004, a anulat ca netimbrat apelul reclamantului, reținând că nu au fost plătite taxa judiciară de timbru de 34.000 lei și timbrul judiciar de 1500 lei.
Împotriva acestei decizii reclamantul și soția sa L.A. au declarat recurs arătând că taxele de timbru datorate le-au plătit anterior datei când a fost anulată cererea de apel și că, independent, de voința sa, nu a putut înștiința instanța de apel despre acesta. A solicitat reformarea soluției atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a ridica apelul.
Recursul este întemeiat.
Pentru ziua când s-a judecat apelul, procedura de citare cu reclamantul n-a fost îndeplinită prin afișarea citației pe ușa principală a locuinței destinatarului, ceea ce denotă că instanța de apel n-a avut certitudinea că acesta a luat cunoștință de cuantumul taxelor legal datorate și că obligația de plată n-a fost îndeplinită. Or, cu jurnalul CEC nr. 61001–002043/2004, aflat la dosarul cauzei, recurentul face dovada că a efectuat plata datorată încă la 5 martie 2004, deci anterior termenului de judecată în apel.
În aceste condiții, sancțiunea anulării cererii de apel prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 era inoperantă și, ca atare, nu putea fi aplicată.
Drept urmare, se impune admiterea recursului și casarea decizie atacate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru a preda apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 iulie 2005.