Land registry deletion requiring judicial decision or owner consent under Law No. 7/1996 despite administrative revocation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the cassation appeal filed by the Mayor's Office of the municipality, leaving in force the Court of Appeal's decision that upheld the Land Registry Office's rejection of the application to remove a property registration. The dispute concerned the municipal authority's attempt to erase the land registry entry for a property rights transfer to a local economic community, an action taken after the mayor revoked its own restitution decree following a prefectural control finding of illegality; the municipality argued that the revocation order served as a sufficient legal basis for immediate registry deletion without judicial intervention. Relying on Article 36 and Article 22(3) of Law No. 7/1996, the Court established that the removal of an existing land registry entry requires either a final judicial decision or the express consent of the registered rights holder; because the economic community did not consent to the removal, the administrative revocation alone was legally insufficient to effectuate the deletion.
Legislator headnote
AI generatedart. 36 din Legea nr. 7/1996, art. 22 alin. (3) din Legea nr. 7/1996; Land registry deletion requiring judicial decision or owner consent under Law No. 7/1996 despite administrative revocation: Temeiul juridic al cererii și al soluției de admitere al aceleiași cereri, în opinia recurentei, constă în dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 care permite efectuarea de operațiuni de C.F. în baza deciziei autorității administrative, precum și a dispozițiilor alin. (2) al art. 22 din aceeași lege, care permit radierea înscrierii în C.F. pe baza consimțământului titularului. Prin urmare, hotărârea de respingere a cererii introductive, este consecința greșitei interpretări și a greșitei aplicări a legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 807/2004, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Caransebeș împotriva încheierii din 19 februarie 2004 dată de Judecătoria Caransebeș, Biroul de Carte Funciară, prin care a fost respinsă cererea petentei apelante privind radierea intabulării Comunității de Avere din C.F. 1492 Caransebeș.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că radierea unui drept înscris în cartea funciară nu este posibilă în temeiul unei simple dispoziții a primarului așa după cum s-a solicitat în speță, fiind obligatorie dezbaterea în contradictoriu cu cel care a fost intabulat, precum și pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Cum acestea au fost temeiurile care au stat la baza pronunțării încheierii de respingere de către Biroul de C.F., Curtea a apreciat ca fiind legală și temeinică încheierea apelată și că este dată în concordanță cu prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs petenta Primăria municipiului Caransebeș criticând-o pentru următoarele considerente:
Decizia instanței de control judiciar a confirmat o încheiere dată de Biroul de C.F. cu ignorarea stării de fapt reale. Potrivit acestei stări de fapt, imobilul înscris în C.F. 1492 Caransebeș cu nr. top 938, a fost restituit prin dispoziția primarului nr. 861/2001, în favoarea Comunității de Avere Caransebeș, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Drept urmare, a operat înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al noului dobânditor, drept care a fost retranscris într-o carte funciară cu nr. nou 13.750 Caransebeș.
În exercitarea atribuțiilor de control ale Prefectului s-a constatat de către acesta că, decizia de retrocedare dată de primar este nelegală și drept urmare, s-a solicitat anularea acesteia.
Primarul, prin dispoziția nr. 17/2002 și-a revocat propria decizie și totodată, a solicitat în baza dispoziției de revocare, radierea înscrierii în C.F. a dreptului de proprietate al Comunității de Avere.
Temeiul juridic al cererii și al soluției de admitere al aceleiași cereri, în opinia recurentei, constă în dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 care permite efectuarea de operațiuni de C.F. în baza deciziei autorității administrative, precum și a dispozițiilor alin. (2) al art. 22 din aceeași lege, care permit radierea înscrierii în C.F. pe baza consimțământului titularului. Prin urmare, hotărârea de respingere a cererii introductive, este consecința greșitei interpretări și a greșitei aplicări a legii.
Examinând recursul petentei prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.
Starea de fapt evocată de petentă, este reală dar, interpretarea textului legii, mai exact a dispozițiilor art. 22 alin. (3) și art. 36 din Legea nr. 7/1996, este corect făcută de către ambele instanțe.
Astfel, în înțelesul acestor texte de lege, radierea unei înscrieri în C.F. este posibilă în principal, doar pe baza unei hotărâri judecătorești, și în subsidiar, fără pronunțarea unei astfel de hotărâri dar, în acest din urmă caz, este obligatorie existența consimțământului titularului dreptului a cărui radiere se cere. Cum în speță, acest titular este Comunitatea de Avere Caransebeș al cărui consimțământ nu există și nici nu s-a cerut, rezultă că, în absența acestuia, cererea de radiere a dreptului său de proprietate, a fost corect respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Primăria Municipiului Caransebeș împotriva deciziei nr. 807 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2005.