Unilateral demarcation of leased common land and admissibility of appeal based on defective notification of stamp tax
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s extraordinary appeal as unfounded, thereby upholding the appeal court’s procedural ruling that declared the appeal inadmissible for failure to pay the judicial stamp tax, while leaving the first-instance civil judgment—which obligated the defendant to dismantle fences constructed on the tenant’s exclusively used land—unchallenged by this specific decision. The dispute concerned a property tenant who sued a co-tenant for abusive occupation of 200 square meters of leased garden and yard area, alleging the defendant unilaterally erected fences without the owner's consent or specific allocation of land portions; the defendant contested the appeal court’s dismissal of his appeal on the ground that he was not properly cited with instructions to pay the required stamp tax. The Court relied on Article 312(1) of the Code of Civil Procedure to reject the appeal, determining that evidence of service confirmed the defendant had been properly cited for the hearing with explicit instructions to settle the 42,500 lei judicial fee and 1,500 lei stamp duty, thus validating the strict application of Article 20(3) of Law No. 146/1997 regarding the timbre requirement for admissible appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Unilateral demarcation of leased common land and admissibility of appeal based on defective notification of stamp tax: Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâtul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 1278 din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a anulat apelul ca netimbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la data de 25 februarie 2004, reclamanta G.E. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.D., pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța să-l oblige pe acesta să-și ridice gardurile construite pe terenul aflat în folosință exclusivă a reclamantului, astfel cum rezultă din contractul de închiriere și să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de închiriere nr. 25 din 19 mai 2003, încheiat între aceasta și G. SA Roman, aceasta deține cu titlul menționat, 2 camere în suprafață de 43,76 mp, dependințe de 47,19 mp și 387 mp curți și grădini, iar pârâtul i-a ocupat în mod abuziv, o parte din suprafață, respectiv 200 mp din imobilul situat în Roman, județul Neamț.
Prin sentința civilă nr. 1104 din 28 mai 2004, Judecătoria Roman a admis acțiunea, l-a obligat pe pârât să-și desființeze, pe cheltuială proprie, gardurile amplasate pe terenul ocupat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contracte de închiriere cu SC G. SA, iar în anul 2003, fără acordul proprietarei SC G. SA Roman, reclamantul a edificat 2 garduri pe terenul aferent construcției, realizând, practic o delimitare a suprafeței de teren atribuită părților în folosință.
Având în vedere împrejurarea că proprietarul nu a delimitat și atribuit efectiv, fiecărei părți, în folosință exclusivă, anumite suprafețe din teren, pârâtul nu poate partaja unilateral folosința terenului.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâtul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 1278 din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a anulat apelul ca netimbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată.
Decizia din apel a făcut obiectul criticilor promovate de pârât, prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, învederând că nu a fost citat în apel cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și că nu a avut cunoștință de această împrejurare.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, întrucât, astfel cum rezultă, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar nr. 4498/2004 al Curții de Apel Bacău, pârâtul C.D. a fost citat pentru termenul din 1 octombrie 2004, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de 42.500 lei și 1500 lei timbru judiciar.
Ca atare, criticile din recurs, în sensul că instanța de apel nu a dispus citarea acestuia, sunt nefondate și nu pot fi primite, Înalta Curte, urmând a face aplicarea art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 iunie 2005.