Land Restitution Upheld: Sighișoara City Hall Appeal Dismissed, Claimants Entitled to Plot and Damages
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal brought by the Sighișoara City Hall, thereby upholding the Court of Appeal decision that had partially modified the first-instance judgment in favor of the claimants; consequently, the in-kind restitution of a 1,045 sqm plot of land by the City Hall and its liability for reduced court costs remain in force, along with the claimants' entitlement to compensatory damages for the remainder of the land and demolished buildings. The dispute arose under Law No. 10/2001 on the restitution of property nationalized under Decree No. 302/1948, where heirs of the former owners sued after the City Hall failed to resolve their notification within the statutory deadline. The Court held that, since the claimants had submitted the necessary documents with their initial notification and the City Hall never requested further documentation, the 60-day period under Article 23(1) of Law No. 10/2001 ran from receipt of the notification and expired without any decision, making the court action timely rather than premature. It further found that the City Hall's failure to respond constituted procedural fault justifying its obligation to pay court costs under Articles 276–277 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Land Restitution Upheld: Sighișoara City Hall Appeal Dismissed, Claimants Entitled to Plot and Damages: The dispute arose under Law No. 10/2001 on the restitution of property nationalized under Decree No. 302/1948, where heirs of the former owners sued after the City Hall failed to resolve their notification within the statutory deadline. The Court held that, since the claimants had submitted the necessary documents with their initial notification and the City Hall never requested further documentation, the 60-day period under Article 23(1) of Law No. 10/2001 ran from receipt of the notification and expired without any decision, making the court action timely rather than premature. It further found that the City Hall's failure to respond constituted procedural fault justifying its obligation to pay court costs under Articles 276–277 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict: the appeal was rejected as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 1072001, G.B.S., G.A. și C.I.A., în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari G.V. și G.S. , au solicitat Primăriei Sighișoara restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.342 mp situat în Sighișoara, și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în valoare de 5.100.000.000 lei pentru casa clădită pe teren, imobilele fiind trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 302 din 3 noiembrie 1948 prin decizia nr. 66403 din 10 noiembrie 1949 a Ministerului Sănătății, clădirea situată pe teren fiind demolată în anul 1989, terenul rămânând liber de orice sarcini, valoarea terenului fiind de 900.000.000 lei, iar clădirea demolată având valoarea de 5.100.000.000 lei.
Primăria Sighișoara nu a rezolvat cererea în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, calculat de la data primirii notificării.
Aceeași notificare a fost transmisă distinct și prefecturii județului Mureș, care, prin adresa nr. 10785/D.I. din 13 iulie 2001, a recomandat petiționarei G.B.S. de a înainta notificarea persoanei juridice deținătoare a imobilului.
Prin acțiunea civilă din 7 august 2001, precizată și completată la 4 octombrie 2001, G.B.S., G.A. și C.I.A. au solicitat Tribunalului Mureș obligarea Prefecturii județului Mureș să le acorde despăgubiri în sumă de 5.100.000.000 lei pentru imobilul clădit și demolat și obligarea Primăriei municipiului Sighișoara să le restituie în natură în deplină proprietate și posesie terenul intravilan în suprafață de 1.342 mp.
Acțiunea astfel formulată a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 705 din 23 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 1045 mp identificat prin planul de situație aflat la fila 206 în dosar întocmit de expertul M.F. și stabilindu-se îndreptățirea reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor în valoare de 1.846.928.870 lei pentru restul terenului în suprafață de 201,75 mp și pentru construcțiile corp A și corp B demolate ulterior naționalizării.
Apelurile declarate de toate părțile cauzei au fost admise de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care, prin decizia civilă nr. 130/A din 6 octombrie 2003, a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul că, păstrându-i celelalte dispoziții, a dispus că restituirea terenului în suprafață de 1.045 mp se va face de către Primăria municipiului Sighișoara, iar cheltuielile de judecată se reduc de la suma de 12.200.000 lei stabilită în primă instanță la suma de 6.100.000 lei și se vor suporta de către Primăria municipiului Sighișoara.
Primăria municipiului Sighișoara a declarat recurs solicitând, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea deciziei instanței de apel și pe fond respingerea contestației.
În dezvoltarea recursului se susține, ca prin aspect, încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 10/2003 aprobată prin Legea nr. 289/2003, prin care termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit până la data de 1 iulie 2003, de la care începe să curgă termenul de 60 zile pentru soluționarea notificării, astfel că, dat fiind că reclamanții nu au depus toate actele doveditoare privind calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari, acțiunea adresată instanței de judecată a fost prematur introdusă, trebuind a fi respinsă ca atare.
Sub al doilea aspect, dar pentru aceleași argumente, recurenta susține că, neavând culpă procesuală, în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate și dispozițiile art. 276-277 C. proc. civ., instanța de apel nefiind preocupată a acorda cheltuielile de judecată proporțional cu câtimea admisă din pretenții, potrivit cu interesul fiecărui reclamant și după felul raporturilor dintre părți. De asemenea, recurenta susține că nu datorează cheltuieli de judecată și pentru că reclamanții trebuie să suporte spezele necesare restabilirii situației juridice a imobilului.
Recursul nu este întemeiat și va fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. pentru cele ce succed.
Din examinarea dosarului de primă instanță se constată că, odată cu notificarea, reclamanții au transmis Primăriei municipiului Sighișoara toate actele de stare civilă care atestă descendența lor de prim grad a defunctului G.V. și rudenia colaterală de grad III ai defunctei G.S., foștii proprietari ai imobilului trecut în proprietatea statului.
De altfel, după primirea notificării, primăria nu a cerut reclamanților completarea actelor doveditoare ale invocatei lor calități de moștenitori.
Ca urmare, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a început să curgă de la data primirii notificării și a actelor doveditoare, împlinindu-se la 4 septembrie 2001, înăuntrul căruia primăria nu și-a îndeplinit obligația de a se pronunța asupra cererii obiect al notificării prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată potrivit textului legal mai sus arătat.
Neîndeplinirea obligației de către primărie a născut dreptul reclamanților de a cere prin justiție soluționarea cererii de restituire în natură obiect al notificării, materializat la data de 4 octombrie 2001 prin completarea acțiunii introduse la 7 august 2001 în contra Prefecturii județului Mureș, astfel încât acțiunea nu poate fi calificată drept prematură cum greșit se susține prin prima critică din recurs.
Aceeași neîndeplinire a obligației constituie culpă procesuală a pârâtei recurente, care justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanți, ceea ce face netemeinică și secunda critică din același recurs sub toate aspectele sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria municipiului Sighișoara împotriva deciziei nr. 130/A din 6 octombrie 2003 a Curții de apel Târgu-Mureș, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.