Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5249/2005 AI generated

Property claim remanded after appellate court failed to examine tenant-occupancy defense under Law No. 112/1995

Case Number Decizia nr. 5249/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Romanian High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) granted the claimant's appeal, quashed the Court of Appeal's decision of 25 June 2003, and remanded the case to the same appellate court for rehearing of the appeal, meaning the claimant prevailed on procedural grounds and the prior dismissal of the action was vacated. The underlying dispute was a real-property claim (revendicare) filed in 2001 seeking recovery of a building in Bucharest, annulment of two sale contracts (from 1997) by which rooms/apartments had been sold to private defendants, their eviction, and damages; the trial and appellate courts had rejected the claims, with the appellate court holding the sales valid due to the buyers' good faith. The decisive legal basis was the breach of Article 6 of the Methodological Norms approved by Government Decision No. 20/1996 (as republished), read with Article 12 of Law No. 112/1995, which grants the right to purchase occupied apartments only to tenants with valid leases residing there at the law's entry into force, and sanctions non-compliance with nullity; because the claimant had argued the apartments were abandoned since 1989 and thus not occupied at the time of sale—an essential defense the appellate court failed to examine—the High Court, applying Article 312 of the Civil Procedure Code, remanded for rehearing.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 9 din Legea nr. 112/1995, art. 312 și urm. C. proc. civ; Property claim remanded after appellate court failed to examine tenant-occupancy defense under Law No. 112/1995: The underlying dispute was a real-property claim (revendicare) filed in 2001 seeking recovery of a building in Bucharest, annulment of two sale contracts (from 1997) by which rooms/apartments had been sold to private defendants, their eviction, and damages; the trial and appellate courts had rejected the claims, with the appellate court holding the sales valid due to the buyers' good faith. The decisive legal basis was the breach of Article 6 of the Methodological Norms approved by Government Decision No. 20/1996 (as republished), read with Article 12 of Law No. 112/1995, which grants the right to purchase occupied apartments only to tenants with valid leases residing there at the law's entry into force, and sanctions non-compliance with nullity; because the claimant had argued the apartments were abandoned since 1989 and thus not occupied at the time of sale—an essential defense the appellate court failed to examine—the High Court, applying Article 312 of the Civil Procedure Code, remanded for rehearing.

Keywords

AI generated
tenant rights action for recovery of property real property good faith defense civil judgment entry into force

Cited Legislation

AI generated
art. 304 pct. 9 C. proc. civ
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
art. 9 din Legea nr. 112/1995
27/1997, dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii.
art. 312 și urm. C. proc. civ
Legal basis for admitting the appeal, quashing the decision and referring the case back for retrial.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 și urm. C. proc. civ.

Legal basis for admitting the appeal, quashing the decision and referring the case back for retrial.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 19 iulie 2001, I.F. a chemat în judecată pe G.M., G.I., G.L. și Municipiul București prin Primarul General pentru revendicarea imobilului situat în municipiul București. Totodată, a cerut constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 52/112 din 14 februarie 1997 și nr. 222/112 din 3 aprilie 1997 prin care a fost înstrăinate pârâților persoane fizice, mai multe încăperi din imobilul revendicat, evacuarea acestora din imobil și obligarea lor la plata unor despăgubiri pentru degradările aduse bunului.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1492 din 7 octombrie 2002, a respins, ca nefondată acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 370 din 25 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, cu motivarea că acestuia din urmă i-a fost restituită proprietatea și posesia bunului, cu excepția încăperilor (apartamentelor) vândute, în baza Legii nr. 112/1995, pârâților G.M., G.I., G.L. Referitor la actele de înstrăinare s-a reținut că, fiind încheiate cu buna credință a subdobânditorilor, sunt perfect valabile.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii întrucât nu a fost examinată nulitatea actelor de înstrăinare atacate, dedusă din violarea dispozițiilor art. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 20/1996 (republicate) și invocată prin acțiune și în apel. De asemeni, fără temei a fost reținută buna credință a subdobânditorilor (pârâți în proces).

Motivul de recurs este întemeiat.

Potrivit art. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 20/1996, republicate în M. Of. partea I, nr. 27/1997, dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. Nerespectarea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea actelor juridice de înstrăinare a unor asemenea apartamente (art. 12).

Or, în speță, reclamantul a invocat, prin acțiune și în apel, că întrucât încăperile (apartamentele) din litigiu erau amenințate de ruină, au fost părăsite în anul 1989, așa încât, la data înstrăinării lor, nu erau locuite de subdobânditori ( pârâți în proces), motiv pentru care, în temeiul legii actele de înstrăinare a acestor bunuri sunt lovite de nulitate.

Cum instanța de apel, n-a examinat această apărare de fond, esențială pentru soluționarea capetelor de cerere apelate, referitor la care nu a intervenit efectul puterii lucrului judecat, se impune, în baza art. 312 și urm. C. proc. civ., admiterea recursului și reformarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului, în limitele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de I.F. împotriva deciziei civile nr. 370A din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a III- a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.