Adverse possession of state-owned land and presumption of construction ownership under civil code accessions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the joint appeal of the municipal defendants, rendering the lower court’s judgment irrevocable and affirming the plaintiffs’ acquisition of property rights. The dispute concerned a civil claim for the declaration of ownership via adverse possession (usucapion) over a 466.50 square meter plot of land and an attached residential house, where the plaintiffs argued they had occupied and improved the state-owned land since 1968. The defendants challenged the validity of the claim by alleging the possession was clandestine and discontinuous, and that the plaintiffs only paid taxes on a smaller 300 square meter area, but the Court found these arguments unmerited. The decisive legal basis included Articles 1846–1862 and 1890 of the Civil Code for acquisitive prescription, requiring continuous, uninterrupted, and public possession, and Article 492 of the Civil Code for the presumption that the owner of the land owns the constructions on it; the Court determined the possession was public because tax authorities collected fees for decades, ruling that the minor surface area discrepancy was a fiscal issue unrelated to the civil title.
Legislator headnote
AI generatedart. 492 C. civ, art. 1890 C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Adverse possession of state-owned land and presumption of construction ownership under civil code accessions: The dispute concerned a civil claim for the declaration of ownership via adverse possession (usucapion) over a 466.50 square meter plot of land and an attached residential house, where the plaintiffs argued they had occupied and improved the state-owned land since 1968. The defendants challenged the validity of the claim by alleging the possession was clandestine and discontinuous, and that the plaintiffs only paid taxes on a smaller 300 square meter area, but the Court found these arguments unmerited. The decisive legal basis included Articles 1846–1862 and 1890 of the Civil Code for acquisitive prescription, requiring continuous, uninterrupted, and public possession, and Article 492 of the Civil Code for the presumption that the owner of the land owns the constructions on it; the Court determined the possession was public because tax authorities collected fees for decades, ruling that the minor surface area discrepancy was a fiscal issue unrelated to the civil title.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for dismissing the civil appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții M.H.C. și M.L. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar și au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune asupra unui teren în suprafață de circa 466,50 mp situat în Constanța, precum și dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției, casă de locuit, compusă din patru camere, două holuri, baie, bucătărie, magazie pe beci și anexe gospodărești.
În motivarea acțiunii se arată că în anul 1968, împreună cu soția, a ocupat un teren viran pe care a edificat în regie proprie o locuință.
După decesul soției a continuat să locuiască în imobil împreună cu fiul său, coreclamant.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 2339 din 3 martie 2004 a admis acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Municipiul Constanța prin Primar: a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra imobilului–teren, în suprafață de 466,50 mp situat în Constanța, astfel cum este identificat în schița anexă la raportul de expertiză topografică; a constatat că reclamanții sunt prezumați relativ, în baza art. 492 C. civ., a fi proprietarii imobilului–construcție evidențiat în raportul de expertiză imobiliară.
Cu privire la pârâtul Consiliul Local al Constanța, prin încheierea din 15 septembrie 2003 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Pe fondul cauzei instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că reclamanții stăpânesc un teren de peste 30 de ani pe care a fost edificată o locuință de soții M.H. și E. După moartea soției, în anul 1980, reclamantul și fiul său coreclamant au continuat să stăpânească terenul și locuința edificată.
S-a mai reținut că reclamantul M.H. figurează ca plătitor de taxe pentru teren (300 mp) încă din anul 1966, obligațiile fiscale fiind achitate la zi.
Astfel instanța a concluzionat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 și art. 1890 C. civ., iar în baza art. 492 C. civ., proprietarul terenului se prezumă a fi proprietarul construcțiilor.
Apelul comun declarat de Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local al Constanța a fost respins prin decizia civilă nr. 1038 din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs comun Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local al Constanța.
Se susține, în esență, că reclamanții au avut în folosință numai 300 mp teren, pentru care a plătit taxă de folosință; posesia exercitată de reclamanți a fost clandestină și discontinuă; reclamanții au o altă adresă în actele de identitate.
Recursul se privește ca nefondat.
Instanțele au stabilit o situație de fapt în baza probelor administrate, acte, martori, expertize, la care au aplicat prevederile legale în materia prescripției achizitive și accesiunii imobiliare.
Astfel corect au reținut instanțele că posesia a fost continuă, neîntreruptă, netulburată, publică.
Susținerea că posesia nu a fost publică, adică s-a exercitat pe ascuns, nu este întemeiată. Posesia a fost publică, față de toate persoanele și în primul rând față de pârâții care au perceput taxe fiscale pentru această posesie.
Împrejurarea că la măsurătoarea făcută de expert au fost identificați 466,50 mp în loc de 300 mp pentru care s-au plătit taxe, constituie o problemă fiscală, fără legătură cu obiectul procesului, dobândirea proprietății prin uzucapiune, diferența nefiind semnificativă din acest punct de vedere.
Nici adresa din actul de identitate nu poate avea legătură cu obiectul litigiului care se înscrie în sfera dreptului civil, după cum s-a arătat, fiind reglementat de prevederile art. 1846–1862 și art. 492 C. civ.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța împotriva deciziei nr. 1038/C din 5 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.