Retrocession of expropriated land as public utility vs. unused social facility grounds under Law No. 33/1994

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 304/1980 s-a dispus exproprierea mai multor terenuri din municipiul Bacău în scopul construirii unor blocuri de locuințe și dotări comerciale, social-culturale și tehnico-edilitare aferente.

La pct. 9 și 37 din anexa la decret s-a prevăzut că fac obiectul exproprierii terenurile în suprafață de 490 mp de pe C. nr. 56 A și în suprafață de 700 mp de pe C. nr. 109, proprietatea lui E.C.G.

Prin acțiunea civilă din 6 martie 2001 reclamanții E.G.M., M.G.C. și L.G.A., moștenitori ai defunctului expropriat E.C.G., au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Bacău și Primăria Bacău pentru a fi obligați să le retrocedeze terenurile expropriate de la autorul lor întrucât nu au fost utilizate potrivit scopului exproprierii.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Tribunalul Bacău, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 677 din 10 decembrie 2003, prin care a admis acțiunea în parte și a dispus retrocedarea către reclamanți a terenului în suprafață de 606,55 mp (compus din două subsuprafețe de 462,04 mp și de 144,51 mp ) din terenul expropriat de 700 mp situat în C. nr. 109, identificat în schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat de expert M.M. aflat la dosarul de fond.

Cu privire la acest teren, tribunalul a constatat că, potrivit probelor administrate, din întregul teren expropriat de 700 mp numai suprafața de 93,45 mp a fost utilizată în scopul exproprierii, fiind afectată de lucrări tehnico-edilitare aparținând domeniului public constând în trotuar asfaltat, alee și spațiu verde, diferența de 606,55 mp rămânând nefolosită.

În schimb, tribunalul a constatat pe baza aceluiași probatoriu că întreg terenul expropriat de 490 mp din C. nr. 56/A a fost utilizat potrivit cu scopul exproprierii, suprafața de 462 mp aflându-se în incinta Spitalului județean Bacău, fiind ocupată de sediul secției de pediatrie, alee asfaltată și spațiu verde, iar diferența de 28 mp, deși excede perimetrului Spitalului județean Bacău, este afectată de un trotuar asfaltat și spațiu verde.

Prin apel reclamanții au solicitat retrocedarea și a unei părți din terenul expropriat de 490 mp, compusă din suprafețele de 28 mp din afara perimetrului Spitalului județean Bacău și de 233 mp din incinta aceluiași spital, dar care excede porțiunii ocupate de clădirea spitalului, susținând că acest teren este liber de orice construcție, așa cum rezultă din raportul de expertiză.

Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 207 din 3 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, instanța de apel statuând contrar susținerilor reclamanților că terenul pretins nu este retrocedabil întrucât, deși nu este ocupat de construcții, este destinat curții spitalului și unui trotuar, care sunt dotări și lucrări tehnico-edilitare de utilitate publică, astfel că este utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat.

Reclamanții au declarat recurs solicitând casarea deciziei atacate și admiterea acțiunii în sensul ca, pe lângă terenul de 606,55 mp, să le fie retrocedată și suprafața de 268 mp din M. nr. 56 A.

Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., reclamanții au susținut că instanțele au stabilit în mod eronat că scopul exproprierii a fost realizat, deși în realitate blocurile de locuit nu s-au mai construit, iar spitalul de pediatrie era deja construit din anii 1958–1960, astfel că pe terenul expropriat de 490 mp s-a construit fără nici o formalitate un nou spital pentru copii, care ocupă numai suprafața de 222 mp, diferența de 268 mp fiind liberă, noua instituție spitalicească nefiind prevăzută în decretul de expropriere și neputând fi inclusă în noțiunea de „dotări sociale”.

Recursul nu este întemeiat.

Așa cum rezultă din dezvoltarea în fapt a recursului, reclamanții critică modul în care a fost stabilită situația de fapt de către instanțele de judecată.

Astfel, concordanța sau neconcordanța dintre scopul enunțat în actul de expropriere și modalitatea concretă de utilizare a fondului expropriat constituie o stare de fapt, a cărei stabilire decurge nemijlocit din interpretarea probelor administrate.

Or, în speță, chiar dacă instanțele ar fi interpretat eronat probatoriul administrat, având drept consecință greșita reținere a stării de fapt, așa cum se susține pe calea recursului, asemenea critică nu constituie motiv de recurs în reglementarea dată de art. 304 C. proc. civ., astfel că susținerile reclamanților nu pot fi încadrate nici în cazurile expres invocate și nici în celelalte cazuri de recurs.

Nu poate fi primită susținerea potrivit căreia un spital nu face parte din categoria dotărilor sociale, înseși scopul și utilitatea unei asemenea instituții definindu-i caracterul social, fiind lipsit de relevanță faptul că parte din terenul din perimetrul său nu este ocupat de construcții propriu-zise, fiind însă strict necesar funcționării normale a spitalului.

Pentru cele ce preced și potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții E.G.M., M.G.C. și L.G.A. împotriva deciziei civile nr. 207 din 2 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.