Negative conflict of jurisdiction over appellate venue for revindicatory action following cassation remand

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată:

Prin cererea înregistrată la 4 septembrie 1997 la Judecătoria Zărnești, astfel cum a fost calificată de instanța de judecată, Orașul Zărnești a chemat în judecată pe pârâtul Ocolul Silvic Zărnești, cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 4680 mp și construcțiile edificate pe acesta, situat la locul „Gruțanu” înscris în C.F. nr. 355, a localității Simon, cu mențiunea că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 480 și art. 483 C. civ.

Direcția Silvică Brașov a cerut respingerea acțiunii invocând că este proprietara bunurilor în litigiu care se identifică în C.F. 355 nr.top 4871/b/1 și nr. 4871/b/2.

La 22 ianuarie 1998, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că revendică numai nr.top 4871/b/1.

Prin sentința civilă nr. 803 din 25 mai 2000 Judecătoria Zărnești a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta Regia Națională a Pădurilor să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul înscris în C.F. 355 Simon, nr.top 4871/b/1, imobil identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul P.R. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în varianta 2 din anexa 1 pct. C, reținând în considerente incidența art. 480 C. civ.

Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii deduse judecății.

Sentința a fost menținută prin decizia civilă nr. 288/A din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Brașov.

Prin decizia civilă nr. 660/R din 2 mai 2001 Curtea de Apel Brașov a admis recursul pârâtei Regia Națională a Pădurilor, Direcția Silvică Brașov, a desființat hotărârile judecătorești menționate și a trimis cauza, spre competentă soluționare, în prima instanță, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., Tribunalului Brașov, reținând și faptul că obiectul litigiului are o valoare mai mare de 150.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 390/S din 30 noiembrie 2001 Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul înscris în C.F. 355 Simon, nr.top 4871/b/1 și nr.top 4871/b/2, identificat în dispozitiv.

Prin decizia civilă nr. 22/Ap din 2 aprilie 2002 Curtea de Apel Brașov a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței menționate.

Împotriva acestei decizii, la 21 mai 2002 a declarat recurs pârâta.

Prin decizia nr. 4564 din 6 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtă, a casat decizia din apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea completării probatoriilor.

Prin încheierea din 5 ianuarie 2005 Curtea de Apel Brașov, reinvestită cu judecata apelului prin decizia mai sus menționată, în aplicarea dispozițiilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65/2004, modificată prin Legea nr. 493/2000, reținând și că obiectul litigiului ar avea o valoare mai mică de 1 miliard lei, s-a declarat necompetentă să soluționeze apelul dedus judecării și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin decizia civilă nr. 61/A din 17 februarie 2005 Tribunalul Brașov și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Brașov.

În motivarea deciziei tribunalul a reținut că a fost învestit cu judecata în primă instanță a cauzei prin decizia civilă nr. 660/2001 a Curții de Apel Brașov, caz în care nu mai poate soluționa și apelul declarat împotriva propriei decizii, sub aspectul analizat fiind irelevantă valoarea imobilului în litigiu.

Reține tribunalul și că, prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție, a reinvestit, în mod irevocabil, cu rejudecarea căii de atac a apelul, Curtea de Apel Brașov, caz în care nu se mai putea repune în discuție competența materială.

Analizând incidentul dedus judecății Înalta Curte constată următoarele:

Competența materială a instanțelor judecătorești de a soluționa, în primă instanță, acțiunea în revendicare, cerere privind un drept rezultat dintr-un raport juridic civil, se stabilește funcție de distincțiile prevăzute de art. 1 și art. 2 C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării cererii iar, în cazul în care aceste dispoziții legale sunt modificate în cursul judecății, funcție de conținutul normelor juridice tranzitorii.

În speța dedusă judecății, competența de a soluționa în primă instanță cererea dedusă judecății a fost stabilită în favoarea Tribunalului Brașov prin decizia civilă nr. 660/R din 2 mai 2001 a Curții de Apel Brașov care a reținut că, față de valoarea obiectului litigiului de peste 150 milioane lei, sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. (în redactarea în vigoare la acea dată).

Ca atare, sentința pronunțată în primă instanță de tribunal (nr. 390/S din 30 noiembrie 2001) a fost supusă apelului la Curtea de Apel Brașov (soluționat prin decizia civilă nr. 22/Ap din 2 aprilie 2002) și recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție (soluționat prin decizia nr. 4564 din 6 noiembrie 2003).

Înalta Curte de Casație și Justiție, găsind întemeiat recursul, a casat decizia dată în apel și a trimis apelul spre rejudecare Curții de Apel Brașov.

La pronunțarea deciziei menționate, Înalta Curte a avut în vedere și modificările intervenite pe parcursul judecății cauzei cu privire la competența materială a instanțelor judecătorești, inclusiv a celor aduse prin O.U.G. nr. 58/2003, și funcție de normele tranzitorii incidente a stabilit, în mod irevocabil, ca fiind competentă să soluționeze apelul, în rejudecare, Curtea de Apel Brașov.

Așa fiind, în mod greșit această instanță, ignorând decizia de casare, a procedat la declinarea competenței materiale de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite cauza la Curtea de Apel Brașov pentru a soluționa apelul declarat de pârâta R.N.P. ROMSILVA prin Direcția Silvică Brașov împotriva sentinței civile nr. 390/S din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului Brașov.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 ,ai 2005.