Property restitution under Law 10/2001: Implicit refusal via municipal silence cures administrative preprocedure defect
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, set aside the decisions of the lower courts, and dismissed the claim as moot, leaving no operative judgment on the merits in force. The dispute involved a claim for the restitution of an apartment, originally acquired by the claimant's predecessors in 1946, which was unlawfully held by the municipal authorities under the administrative preconditions of Law No. 10/2001; the lower courts had previously rejected the claim as premature because the municipality had failed to issue a formal decision within the statutory period. The decisive legal basis was the interpretation that the municipality's silence following the expiration of the statutory deadline constituted an implicit refusal, thereby fulfilling the procedural prerequisites for litigation under Law No. 10/2001 and common law property rights, rendering the subsequent issuance of a restitution order by the municipality sufficient to satisfy the claimant's demands and moot the action.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 20 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, art. 313 C. proc. civ; Property restitution under Law 10/2001: Implicit refusal via municipal silence cures administrative preprocedure defect: În recursul declarat împotriva deciziei nr. 58/2003 a Curții de Apel Ploiești, reclamantul S.A.L. a invocat nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că instanțele de fond și apel erau datoare să interpreteze tăcerea Primăriei, după expirarea termenului de 60 zile ca refuz de restituire a imobilului și să dea curs acțiunii în revendicare, deoarece temeiul acțiunii îl constituie atât Legea nr. 10/2001 cât și dreptul comun, art. 480-481 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub numărul 207/2003, reclamantul S.A.L. a chemat în judecată Primăria orașului Sinaia și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Sinaia.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că Primăria orașului Sinaia deține fără titlu apartamentul în litigiu compus din 3 camere, baie, bucătărie și terasă, dobândit de autorii săi prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1728 din 15 decembrie 1946.
Prin sentința nr. 54 din 27 ianuarie 2003 Tribunalul Prahova, admițând excepția de prematuritate invocată de Ministerul Finanțelor Publice, a respins contestația formulată de S.A.L. ca prematură. Soluția a fost menținută în apel, urmare a respingerii apelului declarat de S.A.L. prin decizia nr. 58 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Prin cele două hotărâri s-a reținut că în speță, Primăria Sinaia, nu a dat curs notificării persoanei îndreptățite în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, emițând dispoziția sau decizia, care atestă îndeplinirea procedurii administrative prealabile și că în lipsa acestui act, contestația prevăzută de art. 20 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, care vizează cenzurarea sa, nu poate fi promovată.
În recursul declarat împotriva deciziei nr. 58/2003 a Curții de Apel Ploiești, reclamantul S.A.L. a invocat nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că instanțele de fond și apel erau datoare să interpreteze tăcerea Primăriei, după expirarea termenului de 60 zile ca refuz de restituire a imobilului și să dea curs acțiunii în revendicare, deoarece temeiul acțiunii îl constituie atât Legea nr. 10/2001 cât și dreptul comun, art. 480-481 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
Prin decizia nr. 9 din 11 ianuarie 2005 Primăria orașului Sinaia a dispus restituirea către reclamant, în natură, a apartamentului de la etajul 1 al imobilului din Sinaia, în suprafață de 135,9 mp, cota de 40 % din părțile și instalațiile comun ale construcției și un drept special de folosință a terenului, din care 243,50 mp în exclusivitate, iar restul de 40 % în indiviziune delimitat prin planul de situație întocmit de primărie.
Având în vedere faptul ca prin modalitatea de restituire, Primăria Sinaia a satisfăcut în totalitate pretențiunile persoanei îndreptățite, S.A.L. prin avocatul său a solicitat instanței ca să considere cererea sa ca rămasă fără obiect.
Față de cele mai sus expuse Înalta Curte de Casație și Justiție urmează ca în temeiul art. 313 C. proc. civ. să admită recursul declarat de S.A.L. și să caseze hotărârile pronunțate în cauză iar pe fond să respingă acțiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.A.L. împotriva deciziei nr. 58 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Casează decizia și sentința nr. 54 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova și pe fond respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.