Validity of housing exchange and lease approval by municipal utility company under Law 114/1996

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie 2003 reclamanta Parohia Romano-Catolică nr.1 Târgu-Mureș a chemat în judecată pe pârâții M.A., P.A., H.I., Consiliul Local al municipiului Târgu-Mureș și SC L. SA. Târgu-Mureș, solicitând a se constata: nulitatea schimbului de locuințe aprobat prin rezoluția nr. 7240 din 20 iunie 1997 a directorului R.A.G.C.L. Târgu-Mureș, intervenit între pârâții M.A. și H.I., cu privire la locuințele situate în Târgu-Mureș; nulitatea contractului de închiriere încheiat între regia menționată și pârâtul M.A., înregistrat sub nr. 291 din 4 august 1997, având ca obiect locuința compusă din 3 camere și dependințe, situat în Târgu-Mureș.

În motivarea acțiunii s-a relevat, în esență, împrejurarea că R.A.G.C.L. Târgu-Mureș, a cărei succesoare este SC L. SA. Târgu-Mureș, nu avea calitatea de a aproba schimbul de locuințe menționat, întrucât calitatea de proprietar o avea Consiliul Local al municipiului Târgu-Mureș, locuințele făcând parte din domiciliul privat al municipiului.

Pe cale de consecință și contractul de închiriere nr. 291 din 4 august 1997, este lovit de nulitate, fiind avizat și încheiat de o persoană juridică care nu avea capacitatea juridică de a aproba un atare act juridic.

Judecătoria Târgu-Mureș, prin sentința civilă nr. 5210 din 22 octombrie 2003, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul M.A., a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților A.M. și P.A. precum și a Consiliului local al municipiului Târgu-Mureș, iar pe fondul pricinii a respins ca nefondată acțiunea civilă introductivă de instanță.

A respins și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei de a solicita anularea celor două contracte, invocată de pârâtul M.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtele A.M. și P.A. nu au figurat ca părți în cele două acte, astfel că acestea nu au calitate procesuală pasivă, iar în ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanta a invocat neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtul M.A. în perioada 17 august 1998-20 ianuarie 2000, a constatat în raport cu data introducerii acțiunii, 28 februarie 2003, aplicabilitatea art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Referitor la constatarea nulității contractului de schimb de locuințe, a reținut că au fost respectate prevederile art. 33 din Legea nr. 114/1996, cu avizul autorității care a aprobat închirierea, iar reclamanta nu a făcut dovada, în condițiile art. 1169 C. civ., a nici unui caz de nulitate absolută.

S-a mai reținut că și contractul dintre R.A.G.C.L. Târgu-Mureș și pârâtul M.A., a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 114/1996 în vigoare la acea dată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureș, invocând dispozițiile art. 33 din Legea nr. 114/1996 coroborat cu art. 120 din Constituția României, susținând că autoritatea care aprobă schimbul de locuințe nu poate fi decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureș ca autoritate deliberativă și primarii ca autorități executive.

A mai solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.M. și P.A. precum și a Consiliului Local al municipiului Târgu-Mureș și respingerea prescripției extinctive a dreptului material la acțiune cu privire la neexecutarea obligațiilor contractuale.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 101 A din 13 februarie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureș împotriva sentinței civile nr. 5210 din 22 octombrie 2003 a Judecătoriei Târgu-Mureș, cu motivarea că schimbul de locuințe din litigiu a fost efectuat cu avizul autorității care a aprobat închirierea, fiind respectate prevederile art. 33 din Legea nr. 114/1996.

În ceea ce privește excepția privind neexecutarea obligațiilor contractuale din partea pârâților M.A., A.M. și P.A., a constatat că în mod legal prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958.

Referitor la celelalte excepții, a reținut că au fost respinse în mod corect de prima instanță întrucât reclamanta a precizat atât prin cererea introductivă de instanță cât și cu ocazia dezbaterii în fond, că solicită nulitatea absolută a celor două acte juridice, context în care acțiunea este imprescriptibilă și poate fi invocată de orice persoană interesată.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență, că aprobarea schimbului de locuințe și încheierea contractului de închiriere s-a făcut de către o regie autonomă, care ulterior s-a restructurat în societate comercială, respectiv SC L. SA. Târgu-Mureș, că autoritatea la care se referă art. 33 din Legea nr. 114/1996 nu poate fi decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureș și în fine, nu a formulat nici o cerere prin care să solicite obligarea pârâților la plata chiriei neachitate, astfel că nu era cazul ca excepția ridicată să fie respinsă ca prescrisă.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Recurenta a invocat ca motiv de anulare a schimbului de locuințe și a contractului de închiriere înregistrat sub nr. 291 din 4 august 1997, frauda la lege, lipsa avizului autorității, lipsa aprobării organului administrației locative de stat, neîncheierea contractului de închiriere de organul administrației locale de stat, inexistența normelor metodologice cerute de art. 68 din Legea nr. 114/1996.

Motivele invocate nu se regăsesc în cauza de față și nu pot fi de natură a conduce la anularea celor două acte.

În conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 114/1996, închirierea locuințelor se face pe baza acordului dintre proprietar și chiriaș, consemnat prin contract scris.

Titularii de contracte de închiriere pot face între ei schimb de locuințe, cu avizul autorității care a aprobat închirierea sau, după caz al proprietarului locuinței (art. 33 din Legea nr. 114/1996).

Contractul privind schimbul de locuințe, încheiat între pârâții M.A. și H.I. a fost aprobat de R.A.G.C.L. Târgu-Mureș, așa cum rezultă din referatul de propuneri.

Întrucât aceste condiții au fost îndeplinite, în mod corect au reținut instanțele prin hotărârile atacate că, încheierea celor două acte juridice a fost perfect legală.

Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia, autoritatea competentă să aprobe închirierea, nu poate fi decât Consiliul local al municipiului Târgu-Mureș.

La data de 20 iunie 1997, R.A.G.C.L. Târgu-Mureș, ca regie specializată gestiona în calitate de locator bunurile aflate în domeniul privat al municipiului Târgu-Mureș, printre care se afla și fondul locativ aflat în patrimoniul acesteia.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 114/1996, aprobate prin H.G. nr. 446 din 21 august 1997, la care face trimitere recurenta, nu au nici o relevanță juridică asupra actelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestei hotărâri, astfel că singura abilitată a-și da consimțământul cu privire la aprobarea schimbului și a încheierii, nu putea fi decât R.A.G.C.L. Târgu-Mureș.

Argumentele expuse justifică admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Local Târgu-Mureș, invocate de pârâtul M.A. și soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de recurentă, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală adoptată de prima instanță și menținută în apel.

În ceea ce privește critica recurentei, referitoare la faptul că nu a invocat excepția neexecutării obligațiilor contractuale din partea pârâtului M.A., astfel că nu era cazul ca instanța să se pronunțe asupra acesteia, din acțiunea introductivă de instanță rezultă că această excepție a fost invocată.

În consecință, recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Târgu-Mureș, împotriva deciziei civile nr. 101/A din 13 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.