Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3608/2005 AI generated

Competence to hear appeal of non-contentious enforcement authorization decision: quashed and remanded to District Court

Case Number Decizia nr. 3608/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and quashed the decision of the Court of Appeal, ordering the case to be remanded to the District Court for competent resolution. The dispute concerned the judicial authorization for the forced execution of a framework agreement that had not been invested with an executive formula. The material facts involved a request by a creditor to the single-judge instance of the District Court, which issued a non-contentious decision in the consultation room; the creditor subsequently appealed to the Court of Appeal, which the Supreme Court found to be an incompetent instance. The decisive legal basis was the principle of the unity of appeal routes, which prohibited splitting the competence for appeals between the District Court and the Court of Appeal based on the specific composition of the first-instance body (judge vs. president); therefore, regardless of whether the initial decision was rendered by a judge or the president, the appeal against the enforcement authorization decision fell exclusively within the competence of the District Court, not the Court of Appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 3731 C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 56 din Legea nr. 92/1992; Competence to hear appeal of non-contentious enforcement authorization decision: quashed and remanded to District Court: The dispute concerned the judicial authorization for the forced execution of a framework agreement that had not been invested with an executive formula. The material facts involved a request by a creditor to the single-judge instance of the District Court, which issued a non-contentious decision in the consultation room; the creditor subsequently appealed to the Court of Appeal, which the Supreme Court found to be an incompetent instance. The decisive legal basis was the principle of the unity of appeal routes, which prohibited splitting the competence for appeals between the District Court and the Court of Appeal based on the specific composition of the first-instance body (judge vs. president); therefore, regardless of whether the initial decision was rendered by a judge or the president, the appeal against the enforcement authorization decision fell exclusively within the competence of the District Court, not the Court of Appeal.

Keywords

AI generated
enforcement decision framework decision unity of the legal order executive competence appealability of remand decision scope of review in cassation

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 339 alin. (3) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for remanding the case to the Tribunal, establishing its exclusive competence to hear appeals against enforcement authorization decisions.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Cu privire la recursul declarat constată următoarele:

Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a unei convenții–cadru, neinvestită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ.

Cererea introdusă de creditoarea Ș.M. respinsă prin încheierea din 9 iulie 2004 a Judecătoriei Topoloveni, iar apelul creditoarei a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1889/A din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.

Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331 – 339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează celei din art. 331 – 339 C. proc. civ.

Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal ...”, iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria ...”, care „încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților” [art. 3731 alin. (2)].

Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.

Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.

Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.

Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].

O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.

În consecință, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, ceea ce atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ. pentru judecarea apelului contra încheierii din 9 iulie 2004 a Judecătoriei Topoloveni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P.G.C. împotriva deciziei civile nr. 1889/A din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la Tribunalul Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.