Compulsory execution of framework agreement: cassation allowed and case remanded for correct appellate jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the cassation appeal, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case to the Prahova County Court for appellate review, thereby ruling that the initial appellate jurisdiction was improperly assigned. The dispute concerned the legality of an appeal against a non-contestable court order granting compulsory execution of a framework agreement without an enforceable formula, where the first-instance judge (rather than the court president) had issued the order. The court held that under Article 339(3) of the Code of Civil Procedure, appeals against orders issued by the court president in non-contentious proceedings must be heard by the county court; although the first-instance order was issued by a single judge under Article 56 of Law No. 92/1992, the systematization of competence and the principle of unity of appellate routes required interpretation of Article 339(3) to preclude appellate jurisdiction of the Court of Appeal in such cases, rendering the prior appellate decision void for lack of jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 3731 C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 56 din Legea nr. 92/1992; Compulsory execution of framework agreement: cassation allowed and case remanded for correct appellate jurisdiction: The dispute concerned the legality of an appeal against a non-contestable court order granting compulsory execution of a framework agreement without an enforceable formula, where the first-instance judge (rather than the court president) had issued the order. The court held that under Article 339(3) of the Code of Civil Procedure, appeals against orders issued by the court president in non-contentious proceedings must be heard by the county court; although the first-instance order was issued by a single judge under Article 56 of Law No. 92/1992, the systematization of competence and the principle of unity of appellate routes required interpretation of Article 339(3) to preclude appellate jurisdiction of the Court of Appeal in such cases, rendering the prior appellate decision void for lack of jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision determining the competent court for the remanded appeal, establishing that the Prahova County Court must hear the case.
Full text
Cu privire la recursul declarat constată următoarele:
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a unei convenții–cadru, neinvestită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Cererea introdusă de creditorii B.D.I., B.I.I. și A.C.D. respinsă prin încheierea din 8 iulie 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte, iar apelul creditorilor a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2649 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331 – 339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează celei din art. 331 – 339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal ...”, iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria ...”, care „încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților” [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.
În consecință, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, Curtea de Apel Ploiești, ceea ce atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ. pentru judecarea apelului contra încheierii din 8 iulie 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.V. împotriva deciziei nr. 2649 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.