Mandatory sale of privatized residential property to long-term tenant under social housing law versus right to property

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1317 din 18 martie 2004 pronunțată în dosarul nr. 11761/2003, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis acțiunea chiriașului U.N. împotriva SC C. SA Drobeta Turnu Severin și a obligat pe pârâtă în calitate de proprietar, să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare pentru garsoniera nr. 5 situată în Drobeta Turnu Severin împreună cu cota indiviză din spațiile comune, la prețul de protecție socială stabilit prin Decretul-lege nr. 61/1990.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a stabilit din dovezile cu înscrisuri înfățișate de părți că reclamantul este titular al locațiunii pentru garsoniera construită din fondurile pârâtei încă din anul 1971 când s-a angajat la societate.

Ca urmare instanța a socotit că refuzul pârâtei de a încheia cu acesta contractul de vânzare-cumpărare a locuinței în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992 este nejustificat față de obligația legală de a vinde instituită prin art. 7 din cel de al doilea act normativ menționat.

Prin hotărâre au fost înlăturate obiecțiile pârâtei privind inaplicabilitatea dispozițiilor legale menționate întrucât urmare a privatizării, pachetul majoritar de acțiuni ar fi fost cumpărat de societatea germană B.H.B.H.

Instanța de fond a stabilit că prin privatizarea sa la o dată când Legea nr. 85/1992 era în vigoare, dispozițiile legii române sunt opozabile și societății străine.

Totodată s-a precizat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu aduc atingere dreptului de proprietate câtă vreme proprietarul poate dispune de lucrul sau în mod exclusiv și absolut în limitele determinate prin lege.

Hotărârea primei instanțe a fost confirmată prin decizia nr. 2280 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca urmare a respingerii apelului pârâtei.

În raport de motivele de apel instanța de apel a stabilit la rândul său, pentru considerente similare că prin refuzul vânzării locuinței la cererea chiriașului, pârâta încalcă dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 și totodată ca hotărârea consiliului de administrație al societății prin care s-a hotărât că spațiile locative nu se vând, fiind contrară dispozițiilor legale în domeniu, nu produce efecte.

Instanța de apel a stabilit totodată că spațiul locativ în litigiu constituie locuința în sensul dispozițiilor Decretului-lege nr. 61/1990 și în fine că prin preluarea patrimoniului fostei societăți ca efect al privatizării, actuala societate independent de compunerea acționariatului, a preluat atât drepturi cât și obligații.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs în termenul procedural aplicabil, societatea pârâtă SC C. SA care fără a formula explicit motive de casare în concordanță cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ. a susținut prin reiterarea afirmațiilor din apel, că prin soluția adoptată i se încalcă dreptul de proprietate.

Recursul nu este fondat.

Cum s-a motivat pe deplin temei prin hotărârea atacată, cu argumente de lege, de practica judiciară și constituțională, prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 modificată, nu se încalcă dreptul de proprietate exclusivă și absolută a titularului dreptului de proprietate, obligația înscriindu-se în limitările exercițiului dreptului de proprietate conforme normelor constituționale cuprinse în art. 41, art. 43 alin. (1) și art. 134 din Constituția României, justificate de realizarea justiției sociale în domeniu pentru cei care în vechiul sistem juridic statal au contribuit direct sau indirect la edificarea acestor locuințe.

În consecință recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA Drobeta Turnu Severin, Mehedinți împotriva deciziei civile nr. 2280 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.