Refugee status for post-displacement births and rejection of anticipated legal capacity as a basis for restitution rights under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension fund, thereby upholding the Court of Appeal's decision which annulled the administrative refusal and ordered the recognition of the claimant as a beneficiary under Emergency Ordinance No. 105/1999. The dispute centered on whether an individual born during their parents' ethnic expulsion and forced displacement qualified for restitution rights, with the administrative authority arguing that the claimant was not displaced because they were not yet born at the time of the initial forced move and that the claim relied on erroneous anticipation of legal capacity. The court determined that the claimant acquired the status of a refugee at birth, as their parents' forced relocation deprived them of a stable domicile, and rejected the appeal by clarifying that the right was granted based on the post-natal refugee status, not on the doctrinal concept of anticipated legal capacity.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Refugee status for post-displacement births and rejection of anticipated legal capacity as a basis for restitution rights under Law 189/2000: Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 9 februarie 2002, reclamantul D.Ș. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 2479 din 3 septembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în refugiu și că a avut statutul de refugiat, din motive etnice.
Prin sentința civilă nr. 517/CA-P din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de reclamantul D.Ș., a anulat hotărârea nr. 2479 din 3 septembrie 2002 ,emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunoscută minorului de la data concepției, numai în materie de moștenire și deci intimatul care s-a născut după strămutarea părinților săi, în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.
Intimatul s-a născut la data de 13 mai 1944, în refugiu, fiind al doilea fiu al familiei D., la data respectivă părinții săi fiind expulzați din motive etnice. din comuna Apateu. județul Bihor. în comuna Pleșcoi. județul Buzău, fiind lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat. până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă, o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 13 mai 1944, intimatul a avut asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de beneficiar al Legii nr. 189/2000, au fost constatate numai de la data nașterii intimatului. În consecință, drepturile intimatului nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.
Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr 517/CA-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.