Complaint against prosecutor's report inadmissible; appeal dismissed and costs imposed on appellant
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's decision to reject his complaint as inadmissible and ordering him to pay 100 RON in judicial costs. The dispute concerned a criminal procedure where the complainant challenged a prosecutor’s report (referat) regarding the non-initiation of criminal proceedings against the director of the State Information Service, arguing that it implicitly represented a resolution or order subject to judicial review. The Court ruled that under Article 278(1) of the Code of Criminal Procedure, the right to file a complaint with the court is limited strictly to prosecutors' resolutions or orders not to refer a case to trial; since the challenged document was an internal investigative report rather than a final procedural act, it fell outside the scope of admissible judicial challenges.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen; Complaint against prosecutor's report inadmissible; appeal dismissed and costs imposed on appellant: Pe de altă parte, prin art. 2781 C. proc. pen., este reglementată plângerea în fața instanței, numai împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului, de netrimitere în judecată, iar nu și împotriva altor acte întocmite de procuror, cum este referatul menționat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 noiembrie 2004, petentul M.T. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu plângere formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de T.R., director al S.R.I., care i-a fost comunicată, la data de 4 octombrie 2004, cu adresa nr. 21167/2063/2004, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea plângerii, petentul a relevat că, deși a atacat rezoluția menționată la data de 22 octombrie 2004, prin plângere adresată Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu i s-a comunicat nici un răspuns la această plângere.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința nr. 319 din 19 mai 2005, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M.T. împotriva referatului nr. 21167/2063/2004 din 28 septembrie 2004, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
S-a motivat că, în raport cu cerințele înscrise în art. 2781 C. proc. pen., plângerea nu este admisibilă, deoarece petentul nu a atacat o rezoluție sau ordonanță, la care se referă limitativ acest text de lege, ci a vizat un referat întocmit de secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 2167/2063/2004 din 28 septembrie 2004).
Împotriva sentinței, petentul M.T. a declarat recurs, susținând în cuprinsul memoriului formulat, că prin plângerea îndreptată împotriva actelor procurorului, a vizat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de T.R., precum și că a adresat această plângere, pe care a expediat-o prin poștă, Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a mai susținut de către petent, că, în ipoteza în care un procuror din cadrul secției de urmărire penală și criminalistică a întocmit un astfel de referat, acest referat trebuia aprobat prin rezoluție de către procurorul șef al secției, încât plângerea formulată de el a vizat implicit acea rezoluție și se impunea să fie soluționată ca atare.
În concluzie, petentul a cerut casarea sentinței și trimiterea dosarului la secția penală a instanței supreme, în vederea rejudecării plângerii sale.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, în adevăr, actul cu numărul 21167/2063/2004, vizat prin plângere, constă într-un referat întocmit în cadrul secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a constatat, între altele, că afirmațiile petentului, care era cercetat de procurori pentru săvârșirea a două infracțiuni, se referă, în realitate, la motive de contestație împotriva ordinului prin care a fost trecut în rezervă, iar nu la fapte penale comise de directorul S.R.I., prin emiterea acelui ordin.
Pe de altă parte, prin art. 2781 C. proc. pen., este reglementată plângerea în fața instanței, numai împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului, de netrimitere în judecată, iar nu și împotriva altor acte întocmite de procuror, cum este referatul menționat.
În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat prin sentință, că actul vizat prin plângerea formulată de petent, nu este din cele la care se referă art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în temeiul căruia el s-a adresat instanței.
Așa fiind, soluția primei instanțe, de respingere a plângerii, ca inadmisibilă, este temeinică și legală.
În consecință, urmează ca recursul declarat de petentul M.T. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.T. împotriva sentinței nr. 319 din 19 mai 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă pe inculpat să plătească statului, suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.