Competence conflict: appealability of non-monetary lease enforcement action as obligation to act
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice assigned jurisdiction to the Timiș Court of Appeal to hear the appeal against a first-instance civil judgment, resolving a negative conflict of competence between the Court of Appeal and the District Court. The dispute arose from a landlord's rejected claim to compel a local public authority to execute a lease agreement by maintaining agreed rents and not imposing a unilateral increase, which the plaintiff characterized as a non-monetary obligation to act. The High Court determined that the action constituted an "obligation to do" that was not evaluable in money, thereby rendering the provisions of the Code of Civil Procedure regarding appeals on matters of monetary value inapplicable. Consequently, applying the general rule that the Court of Appeal hears appeals against judgments of first-instance courts for non-monetary disputes, the High Court established the Court of Appeal’s competence to adjudicate the appeal, overriding the District Court’s alternative argument that the specific subject matter should be heard by the District Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2000, art. 3 pct. 2 C. proc. civ, art. 21 C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ, art.2 pct. 2 C. proc. civ, art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000; Competence conflict: appealability of non-monetary lease enforcement action as obligation to act: Raportat la caracterul neevaluabil în bani a acțiunii, calea de atac este apelul, iar competența de soluționare a căii de atac este Curtea de Apel Timișoara, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 6189 de la 1 iulie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantul BNP S.C. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Timișoara prin care a solicitat obligarea pârâtei la executarea contractului de închiriere nr. 1233/2001, în sensul de a menține chiria plătită în perioada 2001–2003 și de a nu fi majorată în conformitate cu adresa nr. 2004–1630 din 30 ianuarie 2004 efectuată de Primăria Timișoara și să se dispună de urgență suspendarea hotărârii pârâtei prin care se solicită achitarea debitului, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 2703 de la 2 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.7580/2004, a fost declinată competența de soluționare a recursului declarat de reclamant în favoarea Tribunalului Timiș, pentru argumentele ce succed.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2000, hotărârile al căror obiect îl constituie un litigiu civil cu o valoare de până la 1 miliard de lei, nu sunt supuse apelului, legiuitorul acordând doar calea de atac a recursului, care se judecă de instanța imediat superioară instanței care a pronunțat prima hotărâre. Cum valoarea litigiului din prezenta cauză este de 224.558.092 lei, competența de soluționare a recursului aparține Tribunalului Timiș.
Tribunalul Timiș, prin decizia civilă nr. 298 de la 3 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1602/2005, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Timișoara pentru considerentele ce urmează.
Obiectul cauzei îl reprezintă o obligație de a face, respectiv obligarea locatarului pârât de a pune la dispoziția locatorului lucrul închiriat în acțiune, cu respectarea clauzelor din contractul de închiriere, obligație neevaluată în bani.
Raportat la caracterul neevaluabil în bani a acțiunii, calea de atac este apelul, iar competența de soluționare a căii de atac este Curtea de Apel Timișoara, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 și art. 21 C. proc. civ. instanța, constatând ivit conflictul negativ de competență, a investit Înalta Curte de Casație și Justiție cu pronunțarea regulatorului de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a căii de atac exercitată de reclamantul BNP S.C. în favoarea Tribunalului, pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor art.2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000, precum și prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 219/2005 de aprobare a ordonanței de urgență, tribunalul judecă, ca instanță de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.
Dispozițiile art. 2821 alin. (1) și art. 299 C. proc. civ. sunt inaplicabile în cauza de față câtă vreme obligarea pârâtei la executarea contractului de închiriere reprezintă o obligație de a face, neevaluabilă în bani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Tribunalului Timiș competența soluționării căii de atac exercitată de reclamantul BNP S.C. împotriva sentinței civile nr. 6189 din 1 iulie 2003 a Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2005.