Competence for appellate review of pre-2005 eviction judgments: non-patrimonial primary claim follows main suit jurisdiction, not accessory monetary claims

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 noiembrie 2003, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâtul C.M. pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța să dispună evacuarea pârâtului din spațiul situat în Sibiu, în suprafață de 108 mp, pe care acesta din urmă îl ocupă fără titlu legal și obligarea pârâtului la plata sumei de 1500 Euro (echivalentul în lei la data plății), reprezentând folos necuvenit, ca urmare a imposibilității reclamantei de a folosi spațiul mai sus individualizat.

Prin sentința civilă nr. 2686 din 20 aprilie 2004 Judecătoria Sibiu a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 324 Euro (sau echivalentul în lei data plății).

A respins capătul de cerere privind evacuarea din spațiul reprezentând adăpost pentru animale, mai sus individualizat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 34/A din 14 ianuarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia și-a declinat competența materială de soluționare a căii de atac în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a se dezinvesti, această instanță a apreciat că obiectul litigiului are caracter patrimonial, iar potrivit art. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, calea de atac este recursul, iar competent material a-l soluționa este tribunalul, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 1375/2005, iar prin decizia nr. 203 din 7 iunie 2005 Tribunalul Sibiu, secția civilă, și-a declinat, la rându-i, competența materială de soluționare în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, cu motivarea că hotărârea atacată a fost pronunțată la 20 aprilie 2004, înainte de modificările aduse Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 195/2005.

Astfel, s-a reținut în considerentele hotărârii de dezinvestire că, la data pronunțării erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 138/2000, și potrivit art. 2821 C. proc. civ. nu sunt supuse apelului, “hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun imobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii, înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii”.

Instanța a apreciat că obiectul acțiunii cu care a fost investită îl reprezintă evacuarea și, ca atare, cererea de chemare în judecată nu are caracter patrimonial și nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2821 C. proc. civ.

S-a concluzionat că, în temeiul art. 725 alin. (4) din același cod, hotărârea fiind pronunțată înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămâne supusă căii de atac prevăzută de legea sub imperiul căreia a fost pronunțată, că aceasta este apel, iar potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. apelul cade în competența materială a Curții de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investită a se pronunța prin regulator de competență asupra instanței competentă material a soluționa calea de atac, dat fiind conflictul negativ ivit între Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia.

Astfel, va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu, competentă soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2686 din 20 aprilie 2004 a Judecătoriei Sibiu, pentru considerentele ce succed:

Corect a reținut Tribunalul Sibiu că, la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare dispozițiile Codului de procedură civilă, în reglementarea anterioară Legii nr. 195/2005.

Întrucât obiectul acțiunii este evacuarea, cerere cu caracter nepatrimonial, deci neevaluabil, în bani, este de precizat că nu pot fi incidente în cauză prevederile art. 282 C. proc. civ., în reglementarea edictată de legiuitor, anterior modificării prin art. 1 pct. 4 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial din 26 mai 2004.

De altfel, cererea exprimată în cel de-al doilea petit, obligarea la plata sumei de 1.500 Euro are caracter accesoriu, decurgând din obiectul principal care este evacuarea, pretențiile bănești fiind, în înțelesul art. 17 C. proc. civ. o cerere accesorie și care urmează cererii principale sub aspectul competenței materiale.

Calea de atac se naște în raport de data pronunțării hotărârii atacate și de obiectul acțiunii.

Ca atare, potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la aceea dată, tribunalele ca instanțe de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță.

În concluzie, pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea regulatorului de competență va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu competența soluționării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului Sibiu competența soluționării apelului declarat de pârâtul C.M. împotriva sentinței civile nr. 2686 din 20 aprilie 2004 a Judecătoriei Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.