Jurisdiction for appeal against non-contentious compulsory enforcement judgment: Court of Appeal exclusive competence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice affirmed the jurisdiction of the Sibiu Court of Appeal to hear an appeal against a first-instance decision, resolving a conflict of jurisdiction between the Alba-Iulia Court of Appeal and the Sibiu Court of Appeal. The dispute concerned the competence to adjudicate an appeal against a judgment issued by the Mediaș Court for the approval of compulsory enforcement, where the lower appellate court had declined jurisdiction on the grounds that compulsory enforcement is a non-contentious procedure not governed by specific appellate rules, while the first-instance tribunal had referred the matter back to the appellate level. Relying on a systematic and teleological interpretation of Articles 331–339 of the Code of Civil Procedure, the Court held that appeals against judgments issued by the president of a court regarding non-contentious matters, including compulsory enforcement, must be adjudicated by the court of appeal, thereby rejecting the argument that such appeals fall under the general jurisdiction of lower appellate courts or that the non-contentious nature diverts jurisdiction to a different instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 339 C. proc. civ, art. 3 pct. 2 C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 3731 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ; Jurisdiction for appeal against non-contentious compulsory enforcement judgment: Court of Appeal exclusive competence: Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materia civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331-339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează în condițiile art. 331-339 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând constată următoarele :
Curtea de Apel Alba–Iulia, prin decizia civilă nr. 570 din 22 aprilie 2005 a declinat competența de soluționare a apelului declarat de contestatorul P.M. împotriva încheierii civile nr. 48 din 17 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș în favoarea Tribunalului Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în cauză fiind vorba de o procedură necontencioasă nu sunt aplicabile prevederile art. 339 C. proc. civ. în sensul că recursul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal.
Prin decizia civilă nr. 237 din 22 iunie 2005, Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a apelului declarat de debitorul C.V. împotriva încheierii nr. 48/2005 a Judecătoriei, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 3 pct. 2 C. proc. civ., curțile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Tribunalul Sibiu este instanța competentă să soluționeze apelul împotriva încheierii civile nr. 48 din 17 ianuarie 2005 a Judecătoriei Mediaș.
Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite, este fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materia civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331-339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează în condițiile art. 331-339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal...” iar dispoziția din art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria...”, care încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților [art. 3731 alin. (2) C. proc. civ.)
Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Art. 22 alin. (5) din actul normativ menționat atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formula executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la controlul formal de legalitate al acestuia.
Prin urmare, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competență judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână în competența tribunalului [art. 339 alin. (3) C. proc. civ.]
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 39 alin. (3) C. proc. civ., „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând sistematic și teleologic.
În consecință, se va stabili în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a apelului împotriva încheierii nr. 48 din 17 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a apelului împotriva încheierii civile nr. 48/A din 17 ianuarie 2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr. 347/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2005.