Conflict of jurisdiction for appeal under transitional competence rules introduced by O.U.G. 65/2004 for partition of inherited property
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering that the appeal (recurs) be heard by the Bucharest Court of Appeal, thereby establishing that the appellate court, not the Supreme Court, holds competence for the final review. The dispute involved a civil action for partition of an inherited property and allocation of a grave plot, which was initially dismissed by the district court, then reversed by the Court of Appeal to grant the property to the defendants with a cash payment for the plaintiff's share. The procedural issue arose from a transition in jurisdictional rules where the Supreme Court initially declined the appeal based on temporary legal modifications, prompting the Court of Appeal to refer the conflict to the Supreme Court. Relying on Emergency Ordinance No. 65/2004 and the transitional provisions of Law No. 495/2004, which superseded the general rule under Article 725(2) of the Civil Procedure Code, the Supreme Court determined that pending appeals had to be immediately transferred to the newly competent appellate instances effective September 9, 2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 C. proc. civ, art. 725 alin. (2) C. proc. civ, art. 3 pct. 21 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction for appeal under transitional competence rules introduced by O.U.G. 65/2004 for partition of inherited property: Pârâtul S.C.I. a declarat recurs iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin adresa nr. 11 din 22 noiembrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 27 ianuarie 2000, reclamantul S.A. i-a chemat în judecată pe pârâții A.S. și S.C.I. solicitând:
- ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, evaluat provizoriu la 833.000.000 lei, proprietatea defunctului său bunic, prin obligarea părților de achitarea unei sulte corespunzătoare cotei de 9/8, ce-i revine în calitate de nepot de fiu predecedat;
- atribuirea în folosință a unui monument din locul de veci situat în Cimitirul Șerban Vodă, deținut de către defunct în baza actului de concesiune nr. 1422/1974.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 348 din 22 aprilie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 175 din 10 februarie, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea, a disjuns cererea de revizuire atribuind imobilul în discuție pârâților, pe care i-a obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 9.458 dolari SUA, cu titlu de sultă, a constatat că părțile rămân în indiviziune asupra locului de veci și a compensat cheltuielile de judecată.
Pârâtul S.C.I. a declarat recurs iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin adresa nr. 11 din 22 noiembrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 552 din 22 aprilie 2005, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme.
S-a reținut că deoarece litigiul a fost judecat în primă instanță de tribunal și în apel de curtea de apel, conform art. 725 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea recursului revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Această curte reține că:
- de la 9 septembrie 2004, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004, recursul declarat în speță era de competența Curții de Apel București potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) și art. 3 pct. 21 C. proc. civ.
- dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 495/2004, derogă de la dispoziția de principiu înscrisă în art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și impun trimiterea de îndată a căilor de atac nesoluționate la instanțele devenite competente prin O.U.G. nr. 65/2004.
Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, va stabili competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul S.C.I. în favoarea Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de S.C.I. împotriva deciziei civile nr. 175 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.