Reinstatement settlement renders challenge to termination rulings moot; annulment appeal rejected

Asupra recursului în anulare de față ;

Din examinarea lucrărilor dosarului , constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 30 aprilie 2001 la Judecătoria sectorului 3 București, I.D.M. salariată în cadrul A.P.A.P.S., sucursala Regionala Nord Vest Cluj, a contestat comunicarea A.P.A.P: secția comercială și de contencios administrativ nr. 1383 din 23 aprilie 2001, privind măsura încetării contractului individual de muncă fără preaviz dispusă în conformitate cu Ordinul nr. 80 din 19 aprilie 2001, potrivit art. 78 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă și art. 130 lit. a) și art. 131alin. (2) C. muncii.

Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 5580 din 21 iunie 2001, Judecătoria sectorului 3 București a respins ca neîntemeiată excepția privind necompetența materială a instanței ridicată de intimata A.P.A.P.S. și ca lipsită de interes contestația salariatei I.D.M.

Pentru a hotărî astfel cu privire la contestație, judecătoria a socotit că desființarea comunicării ar fi lipsită de interes câtă vreme salariata nu a înțeles să atace însăși decizia de desfacere a contractului de muncă și nu s-a prezentat la cererea instanței în vederea precizării acțiunii.

Hotărârea primei instanțe a fost infirmata de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, care prin decizia nr. 1571R din 5 noiembrie 2001 a admis recursul contestatoarei și a modificat soluția judecătoriei în sensul admiterii contestației și a constatării nulității absolute a comunicării nr. 1383 din 23 aprilie 2001 a A.P.A.P.S. privind desfacerea contractului individual de muncă cu I.D.M.

Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut în esență ca înscrisul care emana de la intimata A.P.A.P.S. nr. 1383 din 23 aprilie 2001 sub denumirea de „comunicare” nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru o decizie de desfacere a contractului de muncă.

Împotriva hotărârilor menționate, Procurorul general al Parchetului Curții Supreme de Justiție a declarat la 5 noiembrie 2002 recursul în anulare de față.

Invocându-se dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., prin recursul în anulare s-a susținut că instanțele au interpretat greșit legea când au reținut lipsa de interes în atacarea comunicării, întrucât înștiințarea făcută contestatoarei cu privire la încetarea raporturilor de muncă este echivalentă cu o dispoziție de desfacere a contractului de muncă.

Ca urmare s-a solicitat casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului pricinii, în sensul verificării măsurii desfacerii contractului de muncă.

Prin întâmpinarea înfățișată instanței de recurs în anulare la 9 aprilie 1993 și prin cereri ulterioare, intimata contestatoare I.D.M. a solicitat respingerea recursului în anulare ca rămas fără obiect, învederând împrejurări esențiale referitoare la fondul litigiului produse după atacarea hotărârilor cu recurs în anulare și anume:

- prin actul adițional la contractul de muncă înregistrată sub nr. 393 din 31 ianuarie 2003 cu A.P.A.P.S. , devenită prin lege A.V.A.S. s-a procedat la reintegrarea sa în munca cu începere de la 20 ianuarie 2003 în același loc de muncă, respectiv A.V.A.S., sucursala Regionala Nord Vest, unde își desfășoară și în prezent și în mod efectiv activitatea.

- anularea dispoziției anterioare privind încetarea activității conform comunicării nr. 1383 din 23 aprilie 2001 și reintegrarea în funcție au fost înscrise în cartea de muncă la data de 20 ianuarie 2003.

- drepturile bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 1278/2003 a Tribunalului Cluj, pentru perioada cuprinsă între comunicarea încetării activității și reintegrarea efectivă au făcut obiectul tranzacției nr. 1592 din 2 iunie 2004 încheiată cu A.V.A.S. , prin care aceasta din urmă s-a obligat la plata sumei de bună voie, tranzacția fiind executată.

Împrejurările invocate au fost dovedite în fața instanței de recurs în anulare prin prezentarea actului adițional la contractul individual de muncă nr. 393 din 31 ianuarie 2003, a cărții de muncă cu completările la zi și a tranzacției privind plata drepturilor bănești, precum și a adeverinței nr. 535 din 18 iunie 2004 a A.V.A.S., privind virarea efectivă a sumelor.

Din probele menționate rezultă netăgăduit că litigiul de muncă ivit între părți, declanșat ca urmare a comunicării atacate prin care contestatoarea era înștiințată despre încetarea raporturilor de muncă s-a stins prin anularea comunicării și restabilirea raporturilor de muncă, reintegrarea efectivă și acordarea drepturilor bănești cuvenite.

În acest cadru, recursul în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. se va respinge se va respinge, întrucât raporturile de fond dintre părți au fost definitiv soluționate pe calea convenției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1571/R din 5 noiembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și sentinței civile nr. 5580 din 21 iunie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2004.