Reversal of civil enforcement after annulment of underlying judgment denied where plaintiff voluntarily vacated property and lost statutory housing protection upon acquiring new residence
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court decisions that had ordered reinstatement of possession, and dismissed the plaintiff's claim for restoration of enforcement, effectively allowing the defendant to retain the vacated property. The dispute concerned a request under Articles 4041–4042 of the Code of Civil Procedure to reverse the execution of a civil judgment that had previously authorized a forced residential exchange, where the plaintiff had voluntarily vacated the property before the title was subsequently annulled on appeal. The court ruled that the enforcement was not unlawful because the plaintiff had acquired ownership of a different apartment during the pendency of the litigation, thereby losing the protective status granted by Government Emergency Ordinance No. 40/1999, and that the specific requirements for reversing execution were not met given the voluntary cessation of occupancy.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1201 C. civ; Reversal of civil enforcement after annulment of underlying judgment denied where plaintiff voluntarily vacated property and lost statutory housing protection upon acquiring new residence: Ulterior, în recurs, sentința civilă nr. 5028 4 iunie 2002 a fost modificată, iar cererea de schimb obligatoriu respinsă, în baza art. 1201 C. civ., deși se reține că recurenta S.I. a oferit intimatei reclamate un apartament de 2 camere în București (cu contract de închiriere).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 noiembrie 2003 reclamanta a înregistrat cererea de întoarcerea executării sentinței civile nr. 5028 din 4 iunie 2002, desființată prin decizia civilă nr. 964 din 8 septembrie 2003, astfel încât contractul său de închiriere a rămas în ființă.
Temeiul de drept invocat îl constituie art. 4041 – 4042 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 7711 din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 1 București cererea a fost admisă și reclamanta reintegrată, cu motivarea că schimbul obligă termenul de locuință, autorizat prin sentința civilă nr. 5028/2002, a fost respins irevocabil.
Curtea de apel București, prin decizia civilă nr. 781 din 20 aprilie 2004 a respins apelul pârâtei ca nefondat, întrucât executorul judecătoresc a pus în executare sentința, ulterior desființată în recurs.
Contra deciziei a declarat recurs pârâta, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că:
- situația anterioară a sentinței puse în executare numai este aceeași, reclamanta dobândind la 8 aprilie 2003 un apartament,
- nu a avut loc o executare silită, cât timp reclamanta a părăsit locuința, iar titlul său locativ a încetat.
2. Recursul este fondat.
Reclamanta a fost titulara contractului de închiriere pentru locuința situată în imobilul retrocedat pârâtei.
Aceasta a cerut evacuarea reclamantei pentru lipsa de titlu și, în subsidiar, pentru schimb obligatoriu oferindu-i contractul de închiriere privind un apartament de 2 camere, astfel că prin sentința civilă nr. 5028 din 4 iunie 2002 s-a autorizat schimbul forțat.
Din procesul verbal din 30 iunie 2003 executorul judecătoresc a constatat că reclamanta I.N. a părăsit locuința în litigiu, astfel aceasta a fost predată pârâtei recurente.
Ulterior, în recurs, sentința civilă nr. 5028 4 iunie 2002 a fost modificată, iar cererea de schimb obligatoriu respinsă, în baza art. 1201 C. civ., deși se reține că recurenta S.I. a oferit intimatei reclamate un apartament de 2 camere în București (cu contract de închiriere).
Imobilul proprietatea recurentei i-a fost retrocedat în 1995 prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind preluat fără titlu valabil de stat și închiriat lui I.C., soțul reclamantei și fiicei lor I.P. în anul 1975 (titularul a decedat în anul 1997); I.P. a fost evacuată anterior întrucât avea alte locuințe în București, iar reclamanta a beneficiat de protecția din O.U.G. nr. 40/1999.
În recurs, pârâta a depus adresa nr. 14749 din 20 iunie 2005, a Societății Impozite și Taxe locale București în care se atestă că reclamanta a dobândit la 8 aprilie 2003, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 487, un apartament situat în București, unde și-a fixat domiciliul.
Într-o atare situație reclamanta nu se mai poate bucura de protecția dată prin O.U.G. nr. 40/1999, fiind incidente dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, cererea de întoarcerea executării fiind nefondată.
Pe de altă parte, instanța de apel deși reține că reclamanta a părăsit locuința, dispune reintegrarea acesteia, adică întoarcerea executării, ceea ce este eronat, cât timp, în speță, nu a avut loc o executare silită, nefiind întrunite cerințele din art. 4041 – 4042 C. proc. civ
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.I.M. împotriva deciziei nr. 781/A din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr. 7711 din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București și, în fond, respinge cererea formulată de reclamanta I.N.A.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie 2005.