Appeals by local council and intervener rejected; in-kind restitution of 1,922 sqm house and garden upheld under Law 10/2001; costs awarded.

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 noiembrie 2001, reclamanții S.M., D.I. și M.N. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, au solicitat, anularea dispoziției nr. 2671 din 18 octombrie 2001 și obligarea la retrocedarea imobilului, casă, curte și grădină de 1922 mp, imobil preluat abuziv de stat pentru neplata impozitelor.

Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 183 din 16 mai 2002, a admis contestația, a dispus anularea dispoziției nr. 2671 din 18 octombrie 2001 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 8201 Cluj, nr. top 8326/2, casă, curte și grădină în suprafață totală de 1922 mp.

S-a reținut că, prin dispoziția emisă urmare notificării adresate de reclamanți în temeiul Legii 10/2001, a fost respinsă cererea acestora întrucât nu au putut face dovada forței majore pentru a proba imposibilitatea plății impozitelor la data preluării imobilului.

Probatoriul administrat în cauză a relevat însă că proprietarul, aflându-se în închisoare, nu a avut posibilitatea achitării impozitului restant către stat iar ulterior, a întreprins numeroase demersuri pentru restituirea imobilului.

Prin decizia civilă nr. 166/2002, Curtea de Apel Cluj, a respins apelul declarat împotriva sentinței, de către Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca. A respins deasemeni, cererile de intervenție în interesul pârâtului formulate de R.A.E., S.M.Z. și D.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în baza deciziei nr. 44983/1955 a Sfatului Popular Cluj, emisă în baza Decretului 224/1951, pentru neplata impozitelor restante, fiind deci preluat abuziv potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea 10/2001, întrucât potrivit art. 4 din decret, era exceptată de la urmărirea silită casa de locuit, cu anexele sale, locuită efectiv de debitor cu familia sa.

Pe de altă parte, nici Consiliul de Stat nu a contestat caracterul abuziv al preluării imobilului, la demersurile făcute de antecesorul reclamanților răspunzându-se numai că nu există temei legal pentru restituire.

De altfel, mai arată instanța, neplata impozitului s-a datorat unor motive neimputabile, antecesorul reclamanților fiind arestat iar soția sa, casnică, situație în care a fost în imposibilitate să plătească impozitele restante.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca și intervenienta D.M.

În recursul Consiliului Local, se invocă succint faptul că, nu s-a ținut cont de împrejurarea că, pentru suprafața de 500 mp a fost emis titlu valabil de proprietate unei alte persoane, antecesorului intervenientelor R.A. și S.M., iar, pe de altă parte, motivele independente de voința proprietarului, pentru neplata impozitelor, nu pot fi luate în considerație.

Intervenienta D.M., susține în recursul său, că în cauză nu este dovedită împrejurarea pe baza căreia imobilul era exceptat de la urmărirea silită, iar preluarea abuzivă a imobilului nu a fost invocată de reclamanți.

Recursurile nu sunt fondate.

Evident, împrejurarea că, eventual, pentru suprafața de 500 mp din terenul în litigiu, a fost emis titlu de proprietate unei alte persoane, nu poate fi avută în vedere, în prezentul cadru procesual, ce ține de procedura special instituită prin Legea 10/2001 și în care, reclamanții au înțeles să atace dispoziția emisă, de respingere a cererii privind restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat.

Or, necontestat, motivarea respingerii cererii, a constat, exclusiv și esențial, în aceea că „solicitanții nu au putut face dovada forței majore pentru a proba imposibilitatea plății impozitelor la data preluării imobilului”.

De altfel, această chestiune, nu a constituit motiv de apel, fiind pentru prima dată invocată în recurs, situație în care, oricum, nu ar putea fi analizată omisso medio.

Este adevărat că intervenientele R.A. și S.M., au menționat-o în cererea lor de intervenție, fiind înlăturată însă de instanța de apel, justificat, câtă vreme cererea formulată în apel a avut caracter de intervenție accesorie și nu principală.

În ce privește motivul doi de recurs, în raport de probele administrate, instanța de apel a reținut în mod corect împrejurarea conform căreia neplata impozitelor s-a datorat forței majore, respectiv unor motive independente de voința fostului proprietar, care a fost arestat, familia sa fiind lipsită de mijloace materiale de existență, situație în care sunt incidente prevederile art. 2 lit. d) din Legea 10/2001.

Referitor la recursul declarat de intervenienta D.M., și acesta este nefondat, pentru aceleași considerente privind corecta apreciere asupra incidenței prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 reținându-se firesc, conform probelor administrate și în considerarea acestui fapt și împrejurarea că Decretul 224/1951 a fost aplicat abuziv câtă vreme, chiar prin acest act normativ, casa de locuit era exceptată de la urmărire silită.

Față de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse.

Văzând și prevederile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin primar și de intervenienta D.M. împotriva deciziei nr. 166 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.