Competence for civil service contract litigation: classification of service agreements as non-employment disputes under civil procedure jurisdiction rules

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 16 ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul I.Ș.C. a contestat încetarea convenției civile dintre el, în calitate de consultant și SC S. SA în calitate de beneficiar, solicitând reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești de care a fost lipsit începând cu 16 decembrie 2002 data emiterii deciziei nr. 19.

S-au depus în copie la dosar convenția civilă de prestări servicii, precum și decizia nr. 19 din 16 decembrie 2002.

Prin sentința civilă nr. 51 din 24 ianuarie 2003 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă, a declinat în favoarea Judecătoriei Craiova competența de soluționare a cauzei, cu motivarea că în speță nu este vorba despre un conflict de drepturi în înțelesul Legii nr. 168/1999.

În fața acestei instanțe, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea intimatei la încheierea unui contract de muncă și ca temei în drept a indicat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 130/1999.

În raport cu aceste precizări, prin sentința nr. 5238 din 19 mai 2003 Judecătoria Craiova și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dolj, secția de conflicte și litigii de muncă, cu motivarea că potrivit art. 67 din Legea nr. 168/1999, conflictele în legătură cu încheierea contractelor individuale de muncă sunt considerate a fi conflicte de drepturi, de competența tribunalului.

Această concepție a fost împărtășită și de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr. 61 din 11 decembrie 2003, soluționând regulatorul de competență dintre cele două instanțe de pe raza sa de activitate, a stabilit că Tribunalul Dolj este competent să se pronunțe în primă instanță, în litigiul dedus judecății.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC S. SA care a invocat nelegalitatea, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut astfel că în mod greșit a fost calificat litigiul ca unul de drepturi, deși decurge dintr-un alt contract decât contractul individual de muncă.

Recursul este fondat și conform art. 312 C. proc. civ. urmează a fi admis, cu consecința modificării deciziei recurate, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.

În discuție este incidența sau nu a unei excepții de la această regulă de plenitudine de competență a judecătoriei, Curtea de Apel Craiova considerând, prin decizia recurată, că potrivit art. 2 lit. b) C. proc. civ., tribunalul este competent în primă instanță.

Argumentul adus de instanță, acela al precizării acțiunii de către reclamant, care dorește obligarea pârâtei să încheie cu el un contract de muncă pe durată nedeterminată, nu este hotărâtor.

Din actele depuse la dosar rezultă fără echivoc că între cele două părți s-a încheiat la 20 aprilie 2001 un contract civil de prestări servicii pe durata de 1 an prin care, în schimbul unei sume de 2 milioane lei/lună, reclamantul (pensionar) s-a obligat să acorde consultanță și asistență juridică pârâtei. Potrivit art. VII alin. (2) din contract „litigiile în legătură cu derularea prezentei convenții civile se soluționează pe cale amiabilă sau de către judecătorie”.

Ca atare, văzând și dispozițiile art. 969 C. civ. competența de primă instanță aparține Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Craiova împotriva deciziei civile nr. 61 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Modifică decizia în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.