Inflation-indexed compensation claim against State rejected; separate action barred by binding executory title and claimant’s own delay.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as unfounded, affirming the lower courts’ decisions that rejected his claims for inflation-indexed compensation, statutory interest, and daily penalties against the Romanian State. The dispute arose from the State’s delayed payment of compensation awarded under Law No. 9/1998 for property transferred to Bulgaria under the 1940 Treaty of Craiova; the claimant had obtained a final and enforceable decision from the competent commission but was paid only in 2003. The Court held that because the commission’s decision was a binding executory title not challenged in administrative court, any claim for updating the sum under Article 8(2) of the law could only be raised in the execution proceedings pursuant to Article 371²(3) of the Civil Procedure Code, not in a separate action, and the claimant could not rely on his own failure to submit the required documentation to blame the State for delay.
Legislator headnote
AI generatedart. 301 C. proc. civ, art. 3712 alin. (3) C. proc. civ; Inflation-indexed compensation claim against State rejected; separate action barred by binding executory title and claimant’s own delay: În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul C.P. care susține în esență că întrucât compensațiile nu au fost plătite în anul în care au fost stabilite, respectiv anul 2000, urma ca la data efectuării plății, 23 iulie 2003, să se aplice coeficientul de inflație pentru anii anteriori.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 6 mai 2003, reclamantul C.P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului la plata daunelor compensatorii în sumă de 819.278.000 lei cu aplicarea coeficientului de inflație, plata dobânzilor aferente aplicate de Banca Comercială Română la depunerile efectuate de persoanele fizice și plata unor daune cominatorii de 300.000 lei pentru fiecare zi de întârziere a achitării sumei totale datorate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că pârâtul a refuzat să-i achite suma stabilită cu titlu de compensație, de către Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 7953 din 1 octombrie 2003, a respins cererea, luând act de renunțarea la judecarea petitului privind obligarea pârâtului la plata sumei de 819.278.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că potrivit O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se stabilește la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Națională a României, diminuat cu 20%.
Or, deși reclamantul a sesizat instanța de judecată la data de 6 mai 2003, iar pretențiile acestuia au fost onorate la data de 23 iulie 2003, pârâtul nu poate fi obligat la plata dobânzilor legale, pentru această perioadă întrucât, potrivit Legii nr. 9/1998 și a Normelor metodologice privind punerea în aplicare a acesteia, reclamantul avea obligația de a depune hotărârea comisiei instituită în baza acestui act normativ, cu ștampila care certifica rămânerea sa definitivă și executorie.
Or, în neîndeplinirea acestor obligații, reclamantul nu se poate prevala de propria culpă.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara care, prin decizia nr. 471 din 24 martie 2004, a respins apelul reclamantului.
În cauză, a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamantul C.P. care susține în esență că întrucât compensațiile nu au fost plătite în anul în care au fost stabilite, respectiv anul 2000, urma ca la data efectuării plății, 23 iulie 2003, să se aplice coeficientul de inflație pentru anii anteriori.
Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.
Cererea formulată de reclamant în baza Legii nr. 9 din 8 ianuarie 1998 „privind acordarea de compensații cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940” a fost aprobată prin hotărârea nr. 395 din 3 noiembrie 2000 a Comisiei municipiului București, valoarea totală a compensațiilor fiind stabilită la suma de 819.278.900,00 lei.
Această soluție a fost validată prin hotărârea nr. 199 din 14 martie 2003 a Comisiei Centrale pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Cum hotărârea comisiei centrale nu a fost supusă controlului judecătoresc, în condițiile art. 7 alin. (4) din lege, ea a rămas definitivă și executorie, ulterior reclamantul fiind sesizat prin adresa pârâtului nr. 8152 din 12 aprilie 2003 să depună toată documentația, în vederea efectuării plății.
Ca atare, rezultă că reclamantul a parcurs procedura specială instituită de lege și a obținut repararea prejudiciului cauzat urmare semnării tratatului de la 7 septembrie 1940, prin hotărâre definitivă a comisiei abilitată de Legea nr. 9/1998, neatacată, potrivit legii, în contencios administrativ, fiind stabilit cuantumul compensațiilor.
În consecință, cum reclamantul se află în posesia unui titlu executoriu, aspectele legate de neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor stabilite prin art. 8 alin. (2) din lege, referitoare la actualizarea sumei în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, nu puteau fi antamate decât în cadrul procedurii de executare a hotărârii, în condițiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.
Așa fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.P. împotriva deciziei civile nr. 471 din 24 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.