Negative conflict of jurisdiction over cassation appeal in custody and maintenance case; transfer of appellate competence following legislative amendment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the referral of the case back to the Court of Appeal, which must comply with its earlier declination, thereby establishing the Court of Appeal as the competent body to hear the cassation appeal. The dispute arose from a custody and maintenance action, where the initial judgment was reversed on appeal, prompting the plaintiffs to lodge a cassation appeal that the High Court initially declined to the Court of Appeal based on procedural changes; however, the Court of Appeal refused to accept jurisdiction, claiming the High Court retained competence as the ordinary appellate court for first-instance decisions. The court determined that Legislative Decree No. 65/2004 and Article 3, point 21 of the Code of Civil Procedure (as amended) transferred jurisdiction for such appeals to the Courts of Appeal, overriding the general rule in Article 2, letter c regarding parent-child disputes, and confirmed that the new procedural law applies to pending cases under Article 725, thus validating the original declination as a regulatory act of jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 pct. 21 C. proc. civ, art. 4 pct. 1 C. proc. civ, art. 3 pct. 2 C. proc. civ, art. 725 C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction over cassation appeal in custody and maintenance case; transfer of appellate competence following legislative amendment: În motivarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat prevederile art. 3 pct. 21 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004 care stabilește competența curților de apel ca instanțe de recurs în cauzele având obiect identic cu cel dedus judecății.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 49/2004 pronunțată de Judecătoria Miercurea-Ciuc a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanții K.M. și J. împotriva pârâților K.I. și P. precum și a pârâților T.A. și T.P.J. și pe cale de consecință:
A dispus reîncredințarea reclamanților în favoarea pârâților T., iar pe pârâții K.I. și P. i-a obligat la plata unei pensii de întreținere lunare.
Apelul declarat de pârâții K.I. și P., a fost admis prin decizia civilă nr. 386 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, în sensul respingerii acțiunii.
Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții K.M. și K.J. iar prin încheierea dată în ședința publică din 8 decembrie 2004, cu nr. 986 D, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența privind soluționarea acestui recurs, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.
În motivarea soluției sale, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat prevederile art. 3 pct. 21 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004 care stabilește competența curților de apel ca instanțe de recurs în cauzele având obiect identic cu cel dedus judecății.
Reinvestită cu soluționarea recursului, Curtea de Apel Târgu-Mureș și-a declinat competența privind soluționarea acestuia, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție considerând că, de vreme ce ea a soluționat apelul, Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă a soluționa recursul, conform art. 299 și art. 4 pct. 1 C. proc. civ.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și pe cale de consecință, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Examinând conflictul ivit, instanța de control judiciar va dispune soluționarea acestuia prin trimiterea cauzei spre competentă soluționare, Curții de Apel Târgu-Mureș.
În speța dedusă judecății, în intervalul cuprins între data pronunțării deciziei curții de apel, 27 mai 2004 și data fixării termenului pentru soluționarea recursului înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, 8 decembrie 2004, norma procedurală a fost modificată prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004.
Prin prisma acestei modificări, așa după cum corect a constatat Înalta Curte prin încheierea din 8 decembrie 2004, curțile de apel au devenit competente a soluționa apelurile declarate împotriva hotărârilor date de judecătorii și tribunale în primă instanță, dacă prin lege nu se prevede altfel, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ. invocat prin încheiere. Cum însă dispozițiile art. 2 lit. c) din același cod prevăd că, în litigiile dintre părinți și copii, cum este cel în speță, competența generală de soluționare a apelurilor aparține tribunalelor, rezultă că avem o dispoziție derogatorie de la art.382 invocat, din care rezultă că, în această materie competența generală privind soluționarea recursului aparține curții de apel.
Acesta este înțelesul încheierii de declinare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8 decembrie 2004 și totodată, același înțeles trebuie dedus din interpretarea dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. potrivit cărora, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.
Din acest motiv, încheierea de declinare trebuia interpretată de către instanța în favoarea căreia s-a făcut declinarea, ca având atât caracter declinator cât și regulator de competență.
Pentru aceste considerente, urmează a se trimite cauza în favoarea curții de apel pentru competenta soluționare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite cauza la Curtea de Apel Târgu-Mureș ce urmează a se conforma Încheierii nr. 986/D din 8 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.