Restitution claim under Law 10/2001 remanded for retrial after lower courts misapplied notification and prior-restoration rules.

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 49/2003, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 763/2002 a Tribunalului Suceava, menținând pe cale de consecință, soluția de respingere a cererii de anulare a dispoziției dată de Primarul comunei Moara prin care s-a respins cererea de restituire a suprafeței de 33 ha teren situat pe raza Comunei Moara.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în esență că, în mod corect a fost respinsă cererea introductivă deoarece, reclamantului i s-au retrocedat 10 ha teren pe raza Comunei Moara, în temeiul Legii nr. 18/1991. Cum diferența de teren solicitată și, care face obiectul acțiunii, a fost considerată de reclamant ca revenindu-i ca baza Legii nr. 10/2001 iar dispozițiile art. 8 pct. 1 ale acestei legi interzic atribuirea terenurilor care au căzut sub incidența Legii nr. 18/1991, acțiunea reclamantului s-a considerat ca fiind corect respinsă.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs reclamantul M.V.

În motivarea recursului s-a invocat faptul că, terenurile proprietatea antecesorilor reclamantului, au fost preluate ilegal astfel încât, soluția corectă este aceea a restituirii în natură a întregii suprafețe de 33 ha iar în subsidiar, acordarea altor bunuri egale ca valoare și aflate în patrimoniul comunei sau, acordarea de despăgubiri bănești.

Examinând recursul reclamantului prin prisma criticii formulate cât și din oficiu, conform art. 306 C. proc. civ., se constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii introductive îl constituie anularea dispoziției nr. 30 din 11 iulie 2002 emisă de Primarul Comunei Moara. Această dispoziție, a respins cererea reclamantului de retrocedare a suprafeței de 33 ha terenuri de diferite culturi și situate în mod dispersat pe raza Comunei Moara din județul Suceava, pentru motivul inexistenței notificării pentru fiecare din loturile revendicate și pentru motivul aplicării unui regim juridic diferit de Legea nr. 10/2001, respectiv acela al Legii nr. 18/1991.

Motivarea deciziei Primarului a fost menținută de către cele două instanțe.

Hotărârile judecătorești sunt însă greșite dat fiind faptul că au fost pronunțate cu ignorarea înscrisului de la fila 4 (fond) din care rezultă îndeplinirea de către reclamant a procedurii impuse de art. 21 din Legea nr. 10/2001. Astfel, rolul notificării, în accepțiunea legii, este acela de a solicita imobilele pretinse a fi proprietatea autorului solicitării, pentru eventuala soluționare pe cale amiabilă a pretenției.

Prin urmare, faptul că, printr-o singură notificare se solicită toate terenurile sau mai multe imobile de către o singură persoană, nu poate duce la concluzia că, nefiind depuse notificări distincte pentru fiecare dintre acestea, nu a fost îndeplinită procedura prealabilă impusă de Legea nr. 10/2001.

Esențial pentru respectarea legii, este depunerea notificării în temeiul legal și, precizarea imobilelor a căror retrocedare se solicită.

Cum recurentul a făcut dovada trimiterii notificării și indicării în conținutul acesteia a tuturor imobilelor pretinse, rezultă că, în mod greșit instanța de fond și cea de apel au reținut ca neîndeplinită procedura cerută de Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte, ambele instanțe au invocat în fundamentarea soluției de respingere, faptul solicitării acelorași imobile în baza Legii nr. 18/1991, ceea ce face inoperant dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin prisma prevederilor art. 8 care interzic aplicarea Legii nr. 10/2001 în privința imobilelor care au căzut sub incidența Legii fondului funciar.

Nici una din aceste instanțe nu a fost însă preocupată de a identifica suprafețele restituite, prin întindere, vecinătăți, înscriere în cartea funciară.

Acest aspect era relevant atât pentru acuratețea juridică a modului de soluționare a litigiului, cât și eventual, pentru a se verifica și alte împrejurări.

Astfel, câtimea suprafeței libere; situația juridică actuală; apartenența sau nu la domeniul public; identificarea terenurilor cerute și a celor primite comparativ cu cele ocupate, precum și catalogarea regimului juridic al acestora pentru a se putea stabili dacă pot sau nu să formeze obiectul Legii nr. 10/2001, sunt împrejurări esențiale de lămurit pentru soluționarea cauzei, cunoscut fiind faptul că, diferențele de teren liber din intravilan, nerestituite în temeiul Legii nr. 18/1991, pot fi revendicate în baza Legii nr. 10/2001.

Dat fiind faptul că pentru clarificarea acestora se impune suplimentarea probatoriului ținându-se cont de îndeplinirea de către reclamant a condiției expedierii notificării, urmează a fi casate ambele hotărâri și trimisă cauza la instanța de fond în vederea rejudecării, conform art. 312 coroborat cu art. 296 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 49 din 30 martie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia recurată precum și sentința nr. 763 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava, secția civilă, și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.