Failure to establish contradiction between judgments due to distinct legal grounds for annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision, leaving in force the 2002 appellate decision that had upheld the lower court's rejection of the plaintiff's claim. The case involved a challenge to a civil judgment concerning the nullity of a 1994 sales contract, where the petitioner alleged that this outcome was contradictory to a prior 2000 appellate decision in which a separate claim to annul the same contract for hidden defects had been dismissed as time-barred. The court held that the revision conditions under Article 322(7) of the Code of Civil Procedure were not met because the two disputes did not involve the same subject matter—one concerned hidden defects while the other addressed nullity due to a false cause—and therefore did not constitute adverse final judgments in the same cause of action between the same parties.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 pct. 7 C. proc. civ; Failure to establish contradiction between judgments due to distinct legal grounds for annulment: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 noiembrie 2002, M.A. a cerut, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 2566 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că prin decizia atacată a fost admis recursul pârâtei SC A. SA cu sediul în Arad și menținută sentința civilă nr. 456 din 22 iunie 2002 prin care Judecătoria Arad i-a respins, ca nefondată, acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare din 8 septembrie 1994, încheiat cu pârâta. A pretins că această soluție este potrivnică deciziei nr. 3370 din 31 octombrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 2979 din 11 decembrie 2000 și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții Supreme de Justiție.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Or, în speță, hotărârile definitive invocate de revizuient nu sunt potrivnice de vreme ce prin obiectul lor, pricinile deduse judecății au fost diferite. Astfel pricina soluționată prin decizia nr. 3370 din 31 octombrie 2000 a Curții de Apel Timișoara a avut ca obiect desființarea actului de vânzare-cumpărare din litigiu, pentru vicii ascunse. În acest prim litigiu, acțiunea revizuientului, în calitatea sa de reclamant, a fost respinsă, definitiv și irevocabil, ca prescrisă. Pricina soluționată prin decizia supusă revizuirii, a circumscris, prin obiect și petit, nulitatea actului juridic din litigiu dedusă din caracterul fals al cauzei actului juridic. Soluția respingerii acțiunii, ca nefondată, pronunțată în acest litigiu, a rămas, de asemenea, definitivă și irevocabilă.
Așa fiind, rezultă că cerințele art. 322 pct.7 C. proc. civ. nu sunt întrunite, motiv pentru care se impune respingerea cererii de recuzare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul M.A. împotriva deciziei civile nr. 2566 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.