Revindication of nationalized property: validity of unified nationalization decree and lack of res judicata effect of administrative commission decisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, leaving the Court of Appeal's decision in force, which had reversed the first instance ruling to reject the claim. The dispute concerned the revindication of two villas and associated land nationalized in 1950, where the claimant also sought the nullity of a subsequent sale, rescission of lease agreements, and eviction of tenants. The court held that the nationalization decree encompassed the properties as a unified whole, thereby negating the claimant's argument that the state's acquisition was without title, and further determined that an administrative commission decision lacked binding judicial authority and was not corroborated by sufficient evidence that the original owner qualified for an exception under the nationalization decree. Consequently, the claimant failed to establish a valid ground for reforming the appeal decision or invalidating the sale to the sub-acquirer. </think> The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to reject the claim, which had reversed the first instance's ruling that had granted the revindication. The case involved a claim for the recovery of nationalized residential properties, along with requests to annul a subsequent private sale, terminate lease agreements, and evict the tenants. The court determined that the properties were nationalized as a unified whole under the applicable decree, meaning the state's acquisition was valid and the claimant's argument regarding the absence of title was inapplicable. Furthermore, the court ruled that a prior administrative commission decision lacked the authority of res judicata and, standing alone, was insufficient to prove that the original owner benefited from a specific legal exception to nationalization, leading to the dismissal of the civil recourse.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ; Revindication of nationalized property: validity of unified nationalization decree and lack of res judicata effect of administrative commission decisions: Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivul de casare invocat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență că preluarea în patrimoniul statului a imobilelor din litigiu a fost făcută fără titlu și că, pe fond, se impune admiterea acțiunii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 16 aprilie 1998, prin acțiune modificată ulterior, P.D. a chemat în judecată pe Z.A., V.Ș., D.I., SC U.S. 96 SRL cu sediul în Eforie Sud, Consiliul Local Eforie Sud și Consiliul Județean Constanța pentru revendicarea vilelor „Viorica” și „Mimica” împreună cu terenul de 600 mp (lot nr. 947), imobile situate în orașul Eforie Sud, naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950. Totodată a cerut constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 33 din 4 aprilie 1997 încheiat cu pârâta Z.A., ca subdobânditor, rezilierea contractelor de închiriere nr. 365 din 3 martie 1975 și nr. 367 din 3 martie 1975 încheiate cu pârâții V.Ș. și D.I., în calitate de chiriași și evacuarea acestora din urmă din spațiile locative închiriate.
În cursul judecății, pârâtul V.Ș. a decedat (21 noiembrie 2001) și, ca urmare, au fost introduși în judecată, la cerere, moștenitorii acestuia V.G.A., V.L.M., V.C.A., V.R., V.V., V.E. și V.E.A.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 189 din 15 martie 2000 a admis acțiunea și, constatând nulitatea actului de înstrăinare nr. 33/1997, a obligat la restituirea imobilelor din litigiu, în deplină proprietate și posesie, pe pârâții Consiliul Local Eforie Sud și SC U.S. 96 SRL Eforie Sud. A respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Constanța și capetele de cerere privind evacuarea și rezilierea contractelor de închiriere.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 64 din 6 martie 2001, a admis apelurile pârâților Consiliul Local Eforie Sud, SC U.S. 96 SRL Eforie Sud și Z.A., a schimbat în întregime sentința, și pe fond, a respins acțiunea.
Soluția din apel a fost motivată în sensul că actul de naționalizare a cuprins imobilele din litigiu ca „un tot unitar”, că reclamantul n-a făcut dovada că el și defuncta sa mamă (C.V., decedată la 24 mai 1990) sunt singurii moștenitori ai proprietarului inițial (C.C., decedat în anul 1936) și că subdobânditorul, respectiv pârâta Z.A., fiind de bună-credință, beneficiază de validarea actului de înstrăinare prin efectele aparenței în drept.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, bazat pe motivul de casare invocat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență că preluarea în patrimoniul statului a imobilelor din litigiu a fost făcută fără titlu și că, pe fond, se impune admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Imobilele din litigiu au fost preluate de stat, în baza Decretului nr. 91/1950, din patrimoniul defunctei C.V., autoarea reclamantului. Este exactă afirmația instanței de apel că, potrivit actului de naționalizare, prin locul unde erau destinate și structură, aceste bunuri au format un tot unitar. Ca atare, absența titlului, invocată de reclamant, nu poate fi reținută și nici lipsa de valabilitate a titlului. Acest lucru deoarece hotărârea nr. 505/1997 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, fiind dată într-o procedură administrativă, nu are efecte de autoritate de lucru judecat, iar probator, în procesul de față, nu a fost conjugată cu probe convingătoare în sensul că autoarea reclamantului, ca subiect al naționalizării, a beneficiat de excepția prevăzută de art. II din Decretul nr. 92/1950.
Așa fiind și cum reclamantul nu a învederat existența vreunui alt motiv de reformare a deciziei atacate, inclusiv sub aspectul invalidării actului de înstrăinare, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva deciziei civile nr. 64 din 6 martie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.