Material liability of public servants: requirement of effective damage and own unlawful act versus subsidiary liability
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the prosecution's appeal for annulment, set aside the appellate decision, and ordered that the original first-instance judgment canceling the disputed administrative act remain in force, thereby prevailing for the individual respondents. The dispute concerned the validity of an administrative imposition of liability issued by a public health authority against three hospital directors for the unbacked purchase of incompatible medical products, where the financial damage had been initially calculated at over 105 million lei. The decisive legal basis was the requirement that material liability of public servants must be grounded in an effectively proven damage caused by their own unlawful act or, subsidiarily, for another's act; since a judicial expert valued the actual damage at significantly less than the claimed amount and the illicit act was proven to be committed by a third party outside the scope of the respondents' liability, the administrative imposition lacked legal foundation.
Legislator headnote
AI generatedMaterial liability of public servants: requirement of effective damage and own unlawful act versus subsidiary liability: Antrenarea răspunderii materiale este dublu condiționată de caracterul efectiv al prejudiciului și producerea acestuia prin fapta proprie a salariatului făcut răspunzător.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 20 iunie 2001 G.G.G.A., M.P. și P.O.D. au contestat dispoziția nr. 246 din 21 mai 2001, emisă de către Direcția de Sănătate Publică a municipiului București prin care li s-a imputat, pro-parte, suma de 105.223.686 lei reprezentând contravaloarea unor produse achiziționate, fără documente legale, și, totodată, incompatibile cu nevoile unui spital și cu resursele financiare alocate de la bugetul de stat.
Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 599 din 20 iunie 2002 a admis contestația și a anulat dispoziția de imputare.
Curtea de Apel București, secția pentru conflicte și litigii de muncă, prin decizia nr. 2008 din 13 noiembrie 2002, a admis recursul pârâtei și a respins contestația cu motivarea că reclamanții, în calitatea lor de directori de spital și ordonatori de credite au semnat și aprobat, în absența unor documente justificative legale, plata produselor din litigiu.
La data de 23 iulie 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a atacat cu recurs în anulare decizia din recurs, arătând că, fiind dată cu încălcarea esențială a legii, este greșită pe fond. Respectiv, prejudiciul dedus cauzei nu este cert și efectiv, iar fapta ilicită și vinovăția în măsura în care ele există, cad în sarcina altor persoane. Ca atare, lipsind fundamentarea legală a imputației, se impune reformarea deciziei din recurs și păstrarea soluției din prima instanță.
Recursul în anulare este întemeiat.
Antrenarea răspunderii materiale este dublu condiționată de caracterul efectiv al prejudiciului și producerea acestuia prin fapta proprie a salariatului făcut răspunzător.
Răspunderea pentru altul poate exista, dar tot ca răspundere pentru fapta proprie, însă numai în anumite condiții și, exclusiv în mod subsidiar.
În speță, prejudiciul efectiv este, potrivit expertizei judiciare, de 31.987.173 lei (și nu 105.223.686 lei). Totodată, din probele dosarului, rezultă că fără a fi antrenată o răspundere subsidiară în sarcina reclamanților (de către pârâți), paguba efectivă a fost cauzată prin fapta ilicită proprie a altei persoane (dosar nr. 4474/2001 a Tribunalului București).
Așa fiind, cu temei prima instanță a anulat actul de imputare atacat, emis nelegal, considerent pentru care se impune admiterea recursului în anulare și, pe cale de consecință, reformarea soluției din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Casează decizia nr. 2008 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția conflicte și litigii de muncă, și respinge recursul declarat de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București împotriva sentinței nr. 599 din 20 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.