Absolute nullity of cemetery plot concession due to exclusion of statutory heirs from inheritance

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 14 aprilie 2004 și înregistrată sub nr. 3843/2004 la Judecătoria Buzău, reclamanta B.A. a chemat în judecată pe pârâta O.C. pentru a se constata nulitatea absolută a actului de concesiune nr. 220 din 16 decembrie 1982.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că se impune constatarea nulității absolute întrucât actul de concesiune privind locurile de veci situate în Cimitirul Sf. Gheorghe din municipiul Buzău a fost dobândit prin excluderea de la moștenire a celorlalți moștenitori ai defuncților C. și Ș.G., bunicii săi.

Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 2504 din 17 mai 2004, a respins acțiunea, reținând că actul de concesiune în discuție, a fost încheiat de autorul pârâtei, defunctul G.C., în nume propriu și nu ca autor comun al părților iar, în cauză, nu subzistă nici unul din motivele de nulitate a actului juridic.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 2585 din 12 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.A.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că aspectele invocate în acțiune au formulat obiectul procesului privind partajarea locului de veci menționat, acțiune promovată de aceeași reclamantă și soluționată irevocabil prin respingere, aceeași soluție fiind dată și în acțiunea privind constatarea nulității relative a actului de concesiune în discuție.

Considerând hotărârea nelegală B.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 11 C. proc. civ., respectiv decizia cuprinde motive străine de natura pricinii și se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate și a solicitat admiterea și casarea cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Recursul este fondat.

Reclamanta B.A. este fiica lui M. și A.G. și nepoata lui C. și Ș.G., în timp ce pârâta este tot nepoata acestora din urmă fiind fiica lui C. și L.G.

Bunicii defuncți au procurat și amenajat locul de veci nr. 2 din parcela 21 rândul nr. 1 din Cimitirul nr. 2 denumit Sf. Gheorghe, în anul 1936, unde aceștia au fost înmormântați (vezi răspunsul la interogator al pârâtei dosar nr. 4786/2000).

Părinții reclamantei M.G., decedat la 3 mai 1972 și A.G., decedată la 25 mai 1982 au fost înmormântați tot aici (pct. 4, interogator dosar nr. 4786/2000).

În condițiile date instanța în baza art. 129 C. proc. civ., avea obligația să dispună administrarea de probe pentru clarificarea situației actului de concesiune din 16 decembrie 1982 pentru a se verifica dacă sunt întemeiate sau nu susținerile făcute prin acțiune respectiv că nu s-au trecut toți copiii în viață la deschiderea moștenirii și descendenții fiilor predecedați și nu s-a trecut numele persoanei defuncte, motiv de nulitate absolută a actului.

Pentru clarificarea acestui aspect se impune admiterea recursului în baza art. 313 C. proc. civ. și casarea deciziei cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.A. împotriva deciziei nr. 2585 din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.