Dismissal of appeal due to failure to prepay judicial stamp tax as required by Law No. 146/1997
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, leaving in force the Court of Appeal’s decision to annul the notice of appeal for insufficient postage; consequently, the original first-instance judgment dismissing the plaintiff’s request to compel the sale of a real estate property remains binding and enforceable. The dispute concerned a civil real estate transaction where the appellant claimed the appellate court erred in annulling the appeal for non-payment of the full judicial tax, arguing that the failure to pay should have triggered a new summons rather than immediate dismissal. The decisive legal basis was Article 20(1) and (3) of Law No. 146/1997, which mandates the prepayment of judicial stamp taxes at the time of filing and establishes that failure to provide proof of payment by the specified deadline results in the automatic annulment of the legal act, rejecting the appellant's argument that a second hearing was required to cure the defect.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997; Dismissal of appeal due to failure to prepay judicial stamp tax as required by Law No. 146/1997: În acest sens sunt cuprinse dispoziții ferme în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 potrivit căruia taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2957 din 27 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de S.M. în contradictoriu cu SC R. SA, având ca obiect obligarea acesteia de a-i elibera reclamantei contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București.
S-a avut în vedere în esență că nu a fost încheiat între părți contractul de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menționat, existând numai cererea cumpărătorului fără acordul societății pârâte pentru înstrăinare.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost anulat ca insuficient timbrat prin decizia nr. 953 din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII–a civilă.
Această soluție s-a întemeiat pe faptul că deși apelantul fost citat cu mențiunea timbrării apelului cu 763.302 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 30.000 lei, a depus numai acest timbru.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de față, susținând că apelul a fost judecat la primul termen de judecată, în absența sa, fără reluarea procedurii de citare, pentru a i se asigura posibilitatea de a-și susține apelul.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Din cele redate, rezultă că recurentul confirmă că nu a plătit taxa de timbru stabilită, dar consideră că trebuia citat și pentru al doilea termen cu această mențiune.
O atare susținere nu este de primit, deoarece taxa de timbru trebuia depusă anticipat, urmând a se face o astfel de dovadă cu ocazia înregistrării cererii.
În acest sens sunt cuprinse dispoziții ferme în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 potrivit căruia taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași text, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Așa fiind, cum la termenul stabilit, pentru care a fost legal citat, cel în cauză nu a făcut dovada plății taxei de timbru datorate, rezultă că în mod corect și în acord cu prevederile legale redate s-a procedat la anularea apelului ca insuficient timbrat.
Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.M. împotriva deciziei nr. 913/A din 7 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII civilă și litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.