Unjust enrichment compensation for utility infrastructure expansion benefiting a connected property; validity of notarial easement consent
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Supreme Court) upheld the appellate decision by dismissing the plaintiff’s appeal as unfounded and declaring the defendant’s appeal null for lack of legal motivation, thereby finalizing the obligation for the plaintiff to pay the defendant 20 million lei in damages while maintaining the lower court’s order granting the plaintiff an easement to connect to and traverse the defendant’s electrical infrastructure. The dispute centered on a servitude for electrical connection where the plaintiff, who had initially obtained the defendant’s notarial consent, built a connection after the defendant withdrew consent; on appeal, the defendant’s counterclaim for compensation was granted because the plaintiff failed to prove payment for the expansion works. The decisive legal basis relied on Article 992 of the Civil Code regarding unjust enrichment, with the court finding that the defendant incurred specific costs for expanding the low-voltage power network by 130 meters which benefited the plaintiff, thus justifying compensation, and Article 306(1) of the Code of Civil Procedure, which rendered the defendant’s appeal null due to non-compliance with mandatory motivation requirements.
Legislator headnote
AI generatedart. 306 alin. (1) C. proc. civ, art. 992 C. civ; Unjust enrichment compensation for utility infrastructure expansion benefiting a connected property; validity of notarial easement consent: Recursul declarat de pârât nu poate fi examinat pe fond, pentru că nu a fost motivat. Au fost nesocotite astfel prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) care nu se regăsesc în speță.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 169 din 22 martie 2004 a Judecătoriei Adjud a fost admisă cererea pentru servitute de trecere formulată de G.V. împotriva pârâtului M.I., dispunându-se obligarea acestuia de a-i permite reclamantului traversarea branșamentului electric peste proprietatea sa, precum și branșarea la stâlpul electric amplasat în curtea pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul și-a dat acordul pentru branșarea instalației electrice a reclamantului din curtea sa, dând o declarație notarială în acest sens. Ca urmare, reclamantul a procedat la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice și demararea lucrărilor necesare pentru alimentarea cu energie electrică a construcției noi.
Pentru că pârâtul nu a mai fost de acord cu racordarea, s-a dispus obligarea acestuia la respectarea obligației asumate.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1308 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, prin care a fost admisă și cererea reconvențională, dispunându-se obligarea reclamantului pârât G.V. de a plăti celeilalte părți despăgubiri în valoare de 20 milioane lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a avut în vedere că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii reconvenționale și că deși reclamantul a susținut că a achitat contravaloarea lucrărilor cerute de pârât, nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Recursul declarat de pârât nu poate fi examinat pe fond, pentru că nu a fost motivat. Au fost nesocotite astfel prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2) care nu se regăsesc în speță.
Așa fiind urmează a se constata nul recursul declarat de pârâtul M.I.
Reclamantul G.V. critică în recurs soluția adoptată, în sensul că în mod greșit a fost obligat la plata despăgubirilor în valoare de 20 milioane lei, pentru că nu și-a asumat o astfel de obligație ce ar constitui o îmbogățire fără just temei a pârâtului.
Recursul nu este întemeiat.
Soluția dată în apel este în afara criticii, întrucât în cauză s-a făcut dovada că în adevăr pârâtul a efectuat pe cheltuiala sa lucrări de extindere a rețelei electrice de joasă tensiune pe o lungime de 130 mc, care profită în prezent și reclamantului cum despăgubirile solicitate, reprezintă o mică parte din cheltuielile efectuate de pârât pentru aducerea rețelei electrice la locuința sa, rezultă că nu se poate reține o îmbogățire fără just temei a acestuia, cum se susține prin recurs. Dimpotrivă, recurentul reclamant este beneficiarul unor lucrări, efectuate anterior de pârât și la plata echivalentului cărora este chemat să contribuie, în sensul art. 992 C. civ.
Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G.I.V. împotriva deciziei civile nr. 1308/A din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Constată nul recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.