Municipal lease rescission and eviction upheld as penalties paid; appeal rejected as moot.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr. 9036 din 25 septembrie 2003 la Judecătoria Timișoara reclamanții Primarul Municipiului Timișoara, Consiliul Local al Municipiului Timișoara au chemat în judecată pe pârâții B.V., B.D.N., B.N. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- rezilierea contractului de închiriere nr. 672 din 13 aprilie 2000 pentru locuința din Timișoara.

- evacuarea necondiționată a pârâților din locuință.

- obligarea pârâților la plata debitului datorat 12.465.696 lei reprezentând chirie restantă (compus din 6.102.848 lei plus majorări de întârziere 6.102.848 lei și penalități de 60.000 lei) pe perioada ianuarie 2002–aprilie 2003.

- obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că pârâții datorează chiria pe perioada aferentă ianuarie 2002–aprilie 2003 și în consecință se solicită rezilierea contractului de închiriere și obligarea pârâților la plata chiriei, a majorărilor de întârziere și a penalităților corespunzătoare.

Prin sentința civilă nr. 8299 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Timișoara s-a admis, în parte, acțiunea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 672 din 13 aprilie 2000 pentru locuința din Timișoara încheiat între Primăria Municipiului Timișoara și pârâtul B.D.N., s-a dispus evacuarea necondiționată a pârâților din imobil și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 12.465.696 lei cu titlul de chirie restantă (6.102.848 lei) și majorări de întârziere (6.102.848 lei) pentru perioada ianuarie 2002–aprilie 2003 precum și suma de 191.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților, ca neîntemeiat.

Împotriva sentinței civile nr. 8299 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Timișoara, secția civilă, a declarat apel și pârâta B.V. însă acest apel a fost anulat, ca netimbrat.

Curtea, analizând înscrisurile și lucrările dosarului în raport de motivul de recurs formulat constată că cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata sumei de 60.000 lei reprezentând penalități de întârziere pe perioada ianuarie 2002–aprilie 2003 a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că în majorările acordate în sumă de 6.102.848 lei (sumă egală cu cuantumul chiriei datorate) se includ și penalitățile pretinse.

Curtea de apel Timișoara, luând act de declarația pârâtului B.D.N. privind achitarea sumelor datorate reclamanților, inclusiv penalitățile de întârziere, aspect confirmat de reprezentantul reclamantei Consiliul Local al Municipiului Timișoara, a respins apelul ca rămas fără obiect.

Astfel fiind, curtea constată că plata sumei solicitate prin acțiunea inițială de 60.000 lei a fost confirmată de reprezentantul reclamantei Consiliul Local al Municipiului Timișoara și în consecință motivul de recurs privind incorecta aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 26/2001 este nefondat astfel încât în baza art. 312 C. proc. civ. curtea urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 146 din 16 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții B.V., B.D.N., B.N.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.