Annotation of transfer prohibition on real property for pending revindicatory action under land registry regulations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the land registry owners, upholding the appellate and first-instance decisions that authorized the annotation of a transfer prohibition on their real estate property, thereby allowing the claimant's measure to stand. The dispute centered on whether the existence of a pending revindicatory action for a specific cadastral plot justified noting a definitive prohibition on alienation in the land registry or merely the existence of a legal dispute; the claimant argued for the stricter prohibition based on the pending litigation regarding the land, while the owners contended that only the notation of the dispute was appropriate and noted that buildings on the land were not subject to the suit. The court determined that under Article 85 of Order No. 2371/1997 read in conjunction with Article 84(h), a transfer prohibition is a valid provisional inscription for pending litigations concerning real rights, and it held that the exclusion of constructions from the scope of the revindicatory action was irrelevant to the validity of the land prohibition, as the trial court would determine the fate of the structures, thus justifying the immobility of the litigated asset.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 din Legea nr. 7/1996, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Annotation of transfer prohibition on real property for pending revindicatory action under land registry regulations: The dispute centered on whether the existence of a pending revindicatory action for a specific cadastral plot justified noting a definitive prohibition on alienation in the land registry or merely the existence of a legal dispute; the claimant argued for the stricter prohibition based on the pending litigation regarding the land, while the owners contended that only the notation of the dispute was appropriate and noted that buildings on the land were not subject to the suit. The court determined that under Article 85 of Order No. 2371/1997 read in conjunction with Article 84(h), a transfer prohibition is a valid provisional inscription for pending litigations concerning real rights, and it held that the exclusion of constructions from the scope of the revindicatory action was irrelevant to the validity of the land prohibition, as the trial court would determine the fate of the structures, thus justifying the immobility of the litigated asset.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe specific ground for cassation appeal invoked by the appellants, which the court examined and found unfounded in the final dispositive order.
Full text
Asupra recursului de față, constată;
Prin încheierea nr. 12768 din 8 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 2 București a admis cererea formulată de N.F. și a înscris interdicția de înstrăinare privind imobilul situat în municipiul București, care se identifică cu nr.cad. 9633/0;1 din C.F. nr. 31366 bis a localității București, proprietatea lui P.R. și G.C.D., motivat de faptul că există un litigiu referitor la acest imobil care face obiectul dosarului nr. 7976/2003 al aceleiași instanțe.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel proprietarii tabulari, P.R. și G.C.D.
În motivarea apelului, în esență, intimații susțin că reclamanta ar fi putut cere notarea existenței unui litigiu referitor la terenul situat în București și nu notarea unei interdicții de înstrăinare.
Prin decizia civilă nr. 55 din 20 ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de intimați.
În motivarea deciziei, în esență, s-a reținut că atâta timp cât s-a dovedit existența unui litigiu privind imobilul înscris în C.F. 31366 bis, nr.cad.9633/0;1, în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 7/1996 raportat la art. 84 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor, se justifică notarea interdicției de înstrăinare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimații P.R. și P.C.D. invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, intimații susțin că existența unui proces având ca obiect terenul situat în București nu justifică notarea în cartea funciară a interdicției de înstrăinare, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a recunoscut că vechile construcții care erau edificate pe acest teren au fost demolate și în locul acestora au fost edificate altele noi care sunt proprietatea lor.
Reiterează intimații apărarea în sensul că reclamanta era îndreptățită să ceară notarea litigiului existent și nu notarea interdicției.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 85 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2371/1997 (Regulament), la cererea părților interesate și în temeiul actelor doveditoare se poate proceda la notarea, adică la consemnarea în cărțile funciare, a unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter provizoriu dintre cele enumarate, exemplificativ, prin art. 84 din același act normativ, printre care se numără și interdicția de înstrăinare [lit. h)].
În fapt, necontestat referitor la imobilul situat în București, există în curs de soluționare un litigiu având ca obiect o acțiune în revendicare formulată de reclamanta N.F. în contradictoriu cu intimații, dosar nr. 7976/2003 al Judecătoriei sectorului 2 București, având ca obiect terenul ce se identifică cu parcela cadastrală pentru care s-a notat interdicția de înstrăinare.
Împrejurarea că litigiul poartă doar asupra suprafeței de 306 mp teren, nu și asupra construcțiilor edificate pe acest teren este irelevantă din punct de vedere al analizei, instanța învestită cu judecata acțiunii în revendicare urmând să stabilească și soarta construcțiilor edificate pe acesta.
Așa fiind, cum reclamanta justifică un interes pentru indisponibilizarea bunului litigios, dat fiind efectul acțiunii în revendicare, iar aceasta a optat pentru notarea interdicției de înstrăinare și nu doar a existenței litigiului, în mod just instanțele au apreciat că apărările intimaților sunt nefondate.
Ca atare, cum hotărârile instanțelor de fond au fost pronunțate cu aplicarea corectă a legii, recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P.R. și P.C.D. împotriva deciziei nr. 55 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 mai 2005.