Nullity of land sale challenged as time-barred under special one-year prescription limit for real property
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal as unfounded, leaving the Court of Appeal's dismissal of the action for absolute nullity in final force. The dispute concerned a challenge to an authenticated sale contract for an urban land plot executed in 1999, which the plaintiffs argued violated a statutory prohibition on alienating properties subject to ongoing litigation under Law 54/1998. The court held that because the property fell under the special regime of Law 10/2001, the action for nullity was subject to a derogation from the common law principle of imprescriptibility, requiring it to be brought within a one-year prescription period. As the claim was filed after the start of the legislative period (February 2001) and long after the one-year deadline had expired, the action was correctly dismissed as time-barred under Article 46(5) of Law 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 54/1998, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 54/1991; Nullity of land sale challenged as time-barred under special one-year prescription limit for real property: Este adevărat că textul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 interzice înstrăinările, sub orice formă, ale terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii. În alin. (2) al textului, este prevăzută nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu nerespectarea acestei interdicții.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :
La data de 2 septembrie 2003, G.C., C.A., V.I.M. și G.B.M. au chemat în judecată pe SC C. SA Oradea și SC U.H. SA pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1847 din 15 iunie 1999 privind terenul intravilan de 8229,67 mp situat în municipiul București.
Judecătoria sectorului 2, prin sentința civilă nr. 837 din 11 februarie 2004, a respins acțiunea.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin sentința nr. 672 din 22 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților, cu motivarea că acțiunea este prescrisă în raport cu dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esență, că soluția respingerii acțiunii încalcă dispozițiile art. 15 din Legea nr. 54/1998. Au cerut admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că textul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 interzice înstrăinările, sub orice formă, ale terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii. În alin. (2) al textului, este prevăzută nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu nerespectarea acestei interdicții.
Numai că, în cazul înstrăinării imobilelor care cad sub incidența Legii nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, acțiunea în declinarea nulității este supusă termenului de prescripție de un an, indiferent de cauza nulității [art. 46 alin. (5)].
În speță, imobilul, vândut cu încălcarea interdicției reglementată de Legea nr. 10/2001 (era în curs litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 327/2001 a Tribunalului București), a fost supus regimului juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001. Ca atare, prin derogare de la regimul comun al imprescriptibilității, dreptul la acțiune în constatarea nulității absolute a actului juridic de înstrăinare a imobilului menționat era exercitabil în termenul de prescripție de un an, a cărui curs a început la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, adică 14 februarie 2001.
Întrucât la momentul introducerii acțiunii, 2 septembrie 2003, termenul de prescripție de un an era cu mult depășit, rezultă că, legal și temeinic a fost respinsă acțiunea ca prescrisă.
Întrucât nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de G.C., C.A., V.I.M., G.B.M.M. împotriva deciziei nr. 672/A din 22 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.