Electricity sale contracts validly terminated for non-delivery; seller's hardship plea rejected as price adjustment barred by ANRE regulation, damages upheld.

Contract de vânzare-cumpărare a energiei electrice încheiat în baza Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2020. Invocarea impreviziunii prevăzută de art. 1271 din Codul civil. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Drept comercial. Codul civil. Obligaţii. Izvoarele obligaţiilor. Contractul

Index alfabetic: Acţiune în constatarea rezilierii

Contract de vânzare-cumpărare a energiei electrice

Impreviziune

C. civ., art. 1271 alin. (2), alin. (3) lit. d)

Ordinul A.N.R.E. nr. 64/2020, art. 16

Contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice încheiat în baza Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2020 îi sunt aplicabile toate regulile speciale prevăzute pentru încheierea contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă, inclusiv interdicţia cuprinsă la art. 16 din ordin, conform căruia „este interzisă includerea clauzelor specifice de modificare ulterioară, prin înţelegerea părţilor sau pe baza unor acte adiţionale, a unor prevederi ale contractului cunoscute în urma procesului de licitaţie, referitoare la preţul stabilit la tranzacţionare, durata livrării, cantitatea pe interval de decontare de energie electrică/profilul de livrare, precum şi adăugarea altor servicii, dar fără a se limita la acestea.”

În baza acestei prevederi speciale, părţile nu au posibilitatea de a modifica prevederile contractuale referitoare la preţul stabilit la tranzacţionare, la momentul încheierii contractului, astfel încât nici instanţa judecătorească nu are posibilitatea de a interveni pentru adaptarea contractului prin modificarea preţului convenit sau pentru încetarea acestuia.

Prin urmare, aplicând regula de interpretare conform căreia normele speciale derogă de la cele generale şi se aplică în mod prioritar, în mod corect instanța de apel a ajuns la concluzia că interdicţia modificării preţului convenit la încheierea contractului determină imposibilitatea atât pentru părţi, cât şi pentru instanţa judecătorească de a dispune, în temeiul art. 1271 C. civ., adaptarea sau încetarea raporturilor contractuale ca efect al schimbării excepţionale a împrejurărilor avute în vedere la încheierea unui astfel de contract.

În acest sens, au fost avute în vedere în mod just dispoziţiile art. 1271 alin. (3) lit. d) C. civ., conform cărora instanţa judecătorească poate dispune adaptarea sau încetarea contractului numai în situaţia în care părţilor le este permisă negocierea pentru adaptarea contractului, atât timp cât norma juridică indicată prevede explicit obligaţia pentru debitor de a încerca, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 25 din 14 ianuarie 2025

Notă : Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă şi utilizarea produselor care să asigure flexibilitatea tranzacţionării a fost abrogat, începând cu data de 28 martie 2023, prin Ordinul A.N.R.E. nr. 12/2023 pentru aprobarea Regulamentului privind cadrul organizat de tranzacţionare pe pieţele organizate de energie electrică la termen administrate de Societatea Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - S.A.

I. Circumstanțele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Brașov, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/62/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, în baza probelor administrate în cauză, să constate rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021, de plin drept, din culpa pârâtei, începând cu data de 07.01.2022, în temeiul notificării de reziliere cu nr. 6296/03.01.2022, și, în consecință, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.057.392,8 lei, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021, din care (i) suma de 1.858.000,8 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 19, și (ii) suma de 199.392 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 7; să constate rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 382/23.03.2021, de plin drept, la data de 07.01.2022, din culpa pârâtei, în temeiul notificării de reziliere nr. 6296/ 03.01.2022, și, în consecință, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.057.475,6 lei, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice PCCB-LE-FLEX nr. 382/23.03.2021, din care (i) suma de 1.858.120,8 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 19, și (ii) suma de 199.354,80 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 2 din anexa nr. 7; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat în cauză cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate intervenită încetarea contractelor ca efect al impreviziunii, urmând a stabili că a intervenit încetarea la data de 01.01.2022, în acord cu notificarea de încetare a contractului nr. 13891/06.12.2021, sau la o dată ulterioară, stabilită de către instanța de judecată, în condițiile pe care aceasta le va stabili, cu exonerarea totală sau parțială de la plata sumelor compensatorii. În subsidiar, pârâta a solicitat ca, în măsura admiterii cererii introductive, să se dispună reducerea proporțională a cuantumului sumelor compensatorii, urmând a adapta valoarea acestor sume în acord cu prejudiciul efectiv cauzat societății reclamante-pârâte, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanță

Prin sentinţa civilă nr. 517/22.12.2022, Tribunalul Braşov a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S.R.L.; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.R.L.; a constatat rezilierea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice PE PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021 la data de 07.01.2022 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.057.392,8 lei, calculată conform art. 19 și art. 2 din anexa 7 a contractului; a constatat rezilierea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice PE PCCB-LE-FLEX nr. 382/23.03.2021 la data de 07.01.2022 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.057.475,6 lei, calculată conform art. 19 și art. 2 din anexa 7 a contractului.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.11.2022 şi a sentinţei menţionate a declarat apel pârâta-reclamantă B. S.R.L., solicitând, în principal, admiterea cererii de apel, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză, admiterea cererii reconvenţionale şi încetarea contractelor ca efect al impreviziunii, iar, în subsidiar, reducerea proporţională a cuantumului sumelor compensatorii.

Prin decizia civilă nr. 2001/15.12.2023, Curtea de Apel Brașov, Secția a II-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.11.2022 şi a sentinţei civile nr. 517/22.12.2022, pronunţate în dosarul civil nr. x/62/2022 al Tribunalului Braşov, pe care le-a păstrat, şi a obligat apelanta-pârâtă-reclamantă la plata către intimata-reclamantă-pârâtă C. S.R.L. (denumire anterioară A. S.R.L.) a sumei de 17.739,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Suma de 15.832,70 lei, pentru care apelanta a beneficiat de facilităţi la plata taxei judiciare de timbru sub forma reducerii, a rămas în sarcina statului.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva acestei decizii civile, la data de 24.04.2024, a declarat recurs pârâta B. S.R.L., prin administrator judiciar D. IPURL, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea în integralitate a deciziei civile nr. 2001/15.12.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Brașov, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, cu obligarea intimatei-reclamantă la suportarea cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că soluția instanței de apel nu este rezultatul unei analize juridice, considerentele expuse în decizia recurată fiind rezultatul preluării întregilor susțineri reținute de către Tribunalul Brașov, în fața primului ciclu procesual.

Instanța de apel nu a ținut cont de instituția impreviziunii și de modalitatea în care recurenta-reclamantă a încercat să ducă la îndeplinire contractele și nu a ținut cont de faptul că, în materie contractuală, apariția impreviziunii este o consecință aptă a înlătura principiul pacta sunt servanda.

A arătat recurenta că s-a reținut nelegal faptul că incidența art. 1271 C. civ. nu ar fi posibilă în cauza pendinte, determinat de faptul încheierii contractelor în temeiul Ordinului nr. 64/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitație extinsă și utilizarea produselor care să asigure flexibilitatea tranzacționării.

În combaterea acestor rețineri, recurenta a invocat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, susținând că Ordinul nr. 64/2020 nu prevede o interdicție expresă de aplicabilitate a prevederilor art. 1271 C. civ. și/sau o clauză care să conducă în sensul expus de către instanța de judecată, cum nu prevăd, de altfel, nici contractele încheiate între părți.

Pe de altă parte, recurenta a precizat că instanța a refuzat să dea eficiență prevederilor art. 1271 nu doar în sensul analizării fondului problemei, ci și în sensul incidenței acestei prevederi în executarea contractelor deduse judecății, în prezenta cauză fiind limitată nepermis aplicarea art. 1271 C. civ.

De asemenea, recurenta a arătat că instanţa a efectuat o analiză care a încălcat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus și principiul actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut perea.

În continuare, recurenta a reiterat situația de fapt, subliniind că a înțeles să conteste maniera în care creditoarea a făcut aplicarea prevederilor contractuale și dezvoltând considerații privind intervenirea impreviziunii.

În plus, în ceea ce privește calculul și reducerea cuantumului sumelor compensatorii, recurenta a precizat că art. 19 din contractele încheiate între părți reglementează o modalitate de plată a compensațiilor care nu a fost negociată de către părți și care prevăd o modalitate de calcul a sumelor compensatorii ce este ambiguă și neclară, obligarea acesteia la plata sumelor calculate în acest mod reprezentând o îmbogățire fără just temei a cumpărătoarei.

Recurenta a apreciat necesitatea că, în măsura în care se va admite cererea introductivă, este prioritar a se stabili suma compensatorie datorată, ca urmare a calculului efectuat prin intermediul unui raport de expertiză, și contravaloarea energiei furnizate pentru o perioadă de aproximativ 9 luni.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 01.07.2024, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

6. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă la 13.05.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 02.09.2024 s-a fixat termen de judecată la data de 14.01.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 14.01.2025, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra recursului declarat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L., este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă C. S.R.L. (denumire anterioară A. S.R.L.), fiind menţinută soluţia dispusă de prima instanţă în sensul admiterii cererii principale, respingerii cererii reconvenţionale şi constatării rezilierii contractelor cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice PE PCCB-LE-FLEX nr. 11/16.03.2021 şi nr. 382/23.03.2021, intervenită la data de 07.01.2022, cu obligarea pârâtei-reclamante la plata sumelor de 2.057.392,8 lei şi de 2.057.475,6 lei, conform art. 19 şi art. 2 din anexa 7 a celor două contracte. În esenţă, instanţele de fond au reţinut că pârâta-reclamantă, în calitate de vânzător, nu a livrat reclamantei-pârâte cantitatea de energie electrică menţionată în cele două contracte, pentru mai mult de 3 zile consecutive şi pentru mai mult de 3 zile adunate într-o perioadă de 60 de zile, astfel că societatea cumpărătoare a notificat rezilierea de drept a contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice începând cu data de 07.01.2022, în conformitate cu clauza cuprinsă la art. 18 alin. 2 teza a II-a din contractele respective. S-a mai avut în vedere şi faptul că preţul convenit face parte din prevederile predefinite ale contractului-cadru, care nu pot fi modificate prin acordul părţilor şi nici în condiţiile prevăzute de art. 1271 C. civ., iar pârâta-reclamantă şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor după încheierea contractului, nefiind producător de energie electrică şi neiniţiind raporturi contractuale care să-i permită executarea la scadenţă a obligaţiilor contractuale asumate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L., invocând încălcarea dispoziţiilor de drept material referitoare la impreviziune, urmărind să obţină casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, în scopul respingerii cererii principale şi admiterii cererii reconvenţionale cu privire la încetarea contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice ca efect al impreviziunii.

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă-reclamantă, încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate și nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la ipoteza în care hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În esenţă, recurenta-pârâtă-reclamantă a invocat pretinsa încălcare şi greşită aplicare de către instanța de apel a prevederilor art. 1271 C. civ., coroborate cu dispoziţiile Ordinului ANRDE nr. 64/2020 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă şi utilizarea produselor care să asigure flexibilitatea tranzacţionării.

În esenţă, recurenta-pârâtă-reclamantă a susţinut că obligaţiile asumate au devenit excesiv de oneroase pentru aceasta, urmărind să obţină acordul intimatei-reclamante-pârâte pentru o reactualizare a preţului energiei electrice vândute, în contextul în care întreaga piaţă a energiei a suferit modificări substanţiale din perspectiva preţurilor aplicabile, care au crescut chiar şi de 5 ori. Aceste critici au fost invocate formal, urmărindu-se, în realitate, o reapreciere a situaţiei de fapt, ceea ce instanţa de recurs nu poate realiza, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Criticile legate de neaplicarea dispoziţiilor art. 1271 C. civ. privitoare la impreviziune, în ipoteza contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice încheiate între părţi, sunt nefondate, atât timp cât instanţele de fond au argumentat lipsa de incidenţă a normelor generale menţionate prin aplicarea normelor speciale cuprinse în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 64/2020. Sub acest aspect, prezintă relevanţă faptul că cele două contracte deduse judecăţii au fost încheiate în baza actului normativ menţionat, astfel încât le sunt aplicabile toate regulile speciale prevăzute pentru încheierea contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă, inclusiv interdicţia cuprinsă la art. 16 din ordin, conform căruia „este interzisă includerea clauzelor specifice de modificare ulterioară, prin înţelegerea părţilor sau pe baza unor acte adiţionale, a unor prevederi ale contractului cunoscute în urma procesului de licitaţie, referitoare la preţul stabilit la tranzacţionare, durata livrării, cantitatea pe interval de decontare de energie electrică/profilul de livrare, precum şi adăugarea altor servicii, dar fără a se limita la acestea.” În baza acestei prevederi speciale, instanţele de fond au apreciat în mod corect că părţile nu au posibilitatea de a modifica prevederile contractuale referitoare la preţul stabilit la tranzacţionare, la momentul încheierii contractului, astfel încât nici instanţa judecătorească nu are posibilitatea de a interveni pentru adaptarea contractului prin modificarea preţului convenit sau pentru încetarea acestuia.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de apel nu a refuzat nejustificat să aplice dispoziţiile art. 1271 C. civ., ci, aplicând regula de interpretare conform căreia normele speciale derogă de la cele generale şi se aplică în mod prioritar, a ajuns la concluzia că interdicţia modificării preţului convenit la încheierea contractelor deduse judecăţii determină imposibilitatea atât pentru părţi, cât şi pentru instanţa judecătorească de a dispune adaptarea sau încetarea raporturilor contractuale ca efect al schimbării excepţionale a împrejurărilor avute în vedere la încheierea celor două contracte.

În acest sens, au fost avute în vedere în mod just dispoziţiile art. 1271 alin. (3) lit. d) C. civ., conform cărora instanţa judecătorească poate dispune adaptarea sau încetarea contractului numai în situaţia în care părţilor le este permisă negocierea pentru adaptarea contractului, atât timp cât norma juridică indicată prevede explicit obligaţia pentru debitor de a încerca, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

Invocarea încălcării principiilor conform cărora unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă şi legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării, este nefondată, atât timp cât lipsa de incidenţă a dispoziţiilor legale privind impreviziunea a fost constatată în baza unei norme speciale, derogatorii de la norma generală cuprinsă în art. 1271 C. civ., respectiv în baza art. 16 din Ordinul ANRDE nr. 64/2020, astfel cum s-a argumentat mai sus.

Mai trebuie spus că instanţele de fond nu au constatat de plano inaplicabilitatea impreviziunii, ci, analizând condiţiile legale prevăzute pentru incidenţa acesteia, au ajuns la concluzia că acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ deoarece lipseşte posibilitatea pentru părţi de a negocia adaptarea contractului prin modificarea preţului stabilit la tranzacţionare. Or, în condiţiile în care părţile nu au posibilitatea de a negocia şi de a modifica preţul stabilit iniţial, nici instanţa judecătorească nu poate să dispună o astfel de modificare, pe temeiul impreviziunii.

Toate susţinerile recurentei legate de ivirea unor situaţii excepţionale cu privire la modificarea circumstanţelor avute în vedere la încheierea contractelor, precum şi cele legate de interpretarea şi aplicarea clauzei cuprinse la art. 18 alin. 1 din cele două contracte reprezintă critici de netemeinicie ale hotărârii, iar nu critici de nelegalitate, nefiind susceptibile de încadrare în motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, se impune sublinierea că instanţele de fond, ca instanţe devolutive, au plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, sunt suverane în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea şi reaprecierea probelor administrate în fața instanței de fond și a instanței de apel. Aşa fiind, statuările instanţei de apel cu privire la aprecierea probatoriului şi conturarea situaţiei de fapt, având la bază inclusiv analiza întemeiată pe notificările transmise de părţi cu privire la încetarea raporturilor contractuale şi culpa părţii în neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor asumate, exced controlului instanţei de recurs, deoarece se referă la aspecte privind temeinicia hotărârii, iar nu legalitatea acesteia.

Criticile legate de caracterul excesiv de oneros al obligaţiilor asumate de către societatea vânzătoare sunt înlăturate prin aceea că această cerinţă nu este suficientă pentru ca instanţa judecătorească să procedeze la adaptarea sau încetarea contractului, conform art. 1271 alin. (2) C. civ., ci, aşa cum s-a arătat mai sus, este necesară îndeplinirea cumulativă a cerinţelor stipulate la alin. (3) al aceluiaşi articol, care arată explicit că dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă, printre altele, debitorul a încercat negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului, ceea ce înseamnă că părţile aveau posibilitatea de a purta astfel de negocieri. Or, în speţă, o atare posibilitate este interzisă prin prevederea specială cuprinsă la art. 16 din Ordinul ANRDE nr. 64/2020 în privinţa preţului stabilit la încheierea contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă, astfel încât în mod just au reţinut instanţele de fond neîndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale pentru a se dispune încetarea contractelor ca efect al impreviziunii.

Toate susţinerile recurentei referitoare la intervenirea situaţiilor excepţionale care au determinat caracterul excesiv de oneros al obligaţiilor de furnizare a energiei electrice asumate nu reprezintă critici ale deciziei recurate, deoarece instanţa de apel a justificat soluţia pronunţată prin neîndeplinirea altei condiţii referitoare la intervenirea impreviziunii, astfel cum s-a arătat mai sus.

Faţă de cele arătate, instanţa de recurs constată că în mod just au reţinut instanţele de fond neîntrunirea cumulativă a cerinţelor legale prevăzute de art. 1271 C. civ., ca urmare a operării interdicţiei de negociere a preţului stabilit la tranzacţionare, prevăzută de art. 16 din Ordinul ANRDE nr. 64/2020 aplicabil contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice deduse judecăţii.

Printr-un alt set de argumente recurenta-pârâtă-reclamantă a înţeles să critice decizia recurată cu privire la modul de calcul şi cuantumul daunelor compensatorii, urmărind să obţină o reducere a acestora prin raportare la prejudiciul efectiv suferit de intimata-reclamantă-pârâtă ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligaţiilor de livrare a energiei electrice. În concret, recurenta a invocat o greşită aplicare a clauzelor contractuale cuprinse în art. 19 şi art. 2 din anexa 7 a celor două contracte, prevalându-se de lipsa culpei în executarea obligaţiilor asumate, însă toate aceste critici constituie critici de netemeinicie a hotărârii, iar nu critici de nelegalitate, astfel încât nu pot fi analizate de instanţa de recurs, nefiind susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nici susţinerile în sprijinul reducerii penalităţii, conform art. 1541 C. civ., nu pot fi primite, atât timp cât nu sunt invocate aspecte care ţin de legalitatea deciziei recurate, nefiind reliefată o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de drept material menţionate.

Criticile în sensul greşitei neîncuviinţări a probei cu expertiza contabilă nu vizează legalitatea hotărârii atacate, ci temeinicia acesteia, astfel încât nu pot fi analizate de instanţa de recurs, în cadrul controlului judiciar prevăzut de art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Aşa cum s-a arătat anterior, intră în aprecierea instanţelor devolutive a se pronunţa cu privire la utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probelor, fără ca o atare măsură să poată fi cenzurată de instanţa de recurs, atât timp cât nu este indicată încălcarea vreunei dispoziţii legale cu prilejul soluţionării cererilor de probatorii de către instanţa de apel.

Simpla indicare a dispoziţiilor art. 1271 C. civ. nu este suficientă pentru a susţine caracterul fondat al cererii de recurs, atât timp cât aceste prevederi au fost avute în vedere de instanţele de fond, au fost interpretate şi corect aplicate, pe baza probatoriului administrat, dar luându-se în considerare şi normele speciale aplicabile contractelor deduse judecăţii, respectiv cele cuprinse în Ordinul ANRDE nr. 64/2020, astfel cum s-a arătat anterior.

Toate aceste argumente sunt suficiente pentru a constata caracterul nefondat al motivului de casare invocat de către recurenta-pârâtă-reclamantă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reţine vreo încălcare sau greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de drept material indicate prin cererea de recurs.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin administrator judiciar D. I.P.U.R.L., împotriva deciziei civile nr. 2001/Ap din 15 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Brașov, Secţia civilă.

Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., ţinând seama de soluţia de respingere a recursului şi, reţinându-se astfel culpa procesuală a recurentei-pârâte, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece a căzut în pretenții în recurs și doar partea care câştigă procesul este îndreptăţită la recuperarea acestor sume, luând act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.