Revizuire for positive res judicata barred by lack of party identity across distinct litigations

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 11 noiembrie 2024, sub nr. x/2023/a1, reclamanta PRO A. a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale, pentru suma de 4.222.082,82 RON, a pârâţilor B., C., D. şi E..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. a), c) şi d) din Legea insolventei şi cele ale O.G. nr. 26/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 1819/2025 din 26 iunie 2025, Tribunalul Ilfov - secţia I Civilă a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de F., ca neîntemeiată; a admis în parte cererile pârâţilor şi a obligat debitoarea să achite pârâtei E. suma de 5.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 09 septembrie 2025, sub nr. de dosar x/2023

Prin decizia civilă nr. 1343 din 5 noiembrie 2025, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă a respins apelul promovat ca nefondat; a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de domnul F., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei curţii de apel, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că decizia a cărei revizuire a solicitat-o încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 976R din 2 iunie 2014, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti - secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2013 şi a deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti - secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi familie în dosarul nr. x/2014.

Precizează revizuenta că, prin decizia civilă nr. 976R din 2 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a Civilă a stabilit că natura juridică a plăţilor a fost o contribuţie la Fondul PAS şi că drepturile creditorului F. pot fi valorificate prin solicitarea restituirii sumelor avansate pentru constituirea asociaţiei. În opinia sa, acesta este momentul la care creanţa creditorului a căpătat caracter cert.

În continuare, arată că, prin decizia civilă nr. 728A din 21 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a stabilit cuantumul creanţei creditorului F..

Însă, prin decizia atacată s-a reţinut că, anterior pronunţării deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019, creanţa creditorului F. nu avea caracter cert.

Potrivit revizuentei, creanţa invocată rezultă neîndoielnic din decizia civilă nr. 976R din 2 iunie 2014, aspect reţinut atât în considerentele deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019, cât şi în cele ale deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia I, prin care a fost respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 ianuarie 2026, intimatul F. a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21 ianuarie 2026, intimaţii B., C., D. şi E. au solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. De asemenea, au solicitat obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 10 decembrie 2025, sub nr. x/2025, iar prin rezoluţia de primire a dosarului s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:

În prezentul litigiu, revizuenta pretinde că soluţia pronunţată prin decizia civilă nr. 1343 din 5 noiembrie 2025 de către Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2023 contrazice cele stabilite cu autoritate de lucru judecat, sub aspect pozitiv, prin decizia civilă nr. 976R din 2 iunie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2013 de către Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a Civilă, şi prin decizia civilă nr. 728A din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., temei de drept pe care revizuenta îşi întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Notează Înalta Curte că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat, prin care se valorifică efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti să fie potrivnice şi să existe identitate de părţi şi legătură între respectivele litigii. De asemenea, se mai cere ca în faţa celei din urmă instanţe să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă s-a invocat, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra acesteia.

În egală măsură, se impune a se sublinia că, indiferent dacă se invocă efectul negativ al autorităţii de lucru judecat ori, dimpotrivă, efectul pozitiv, acestea implică identitatea de părţi între cele două sau mai multe litigii. În caz contrar, nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, în sensul art. 430 din C. proc. civ., ci de opozabilitatea hotărârii judecătoreşti, instituită prin art. 435 alin. (2) din C. proc. civ. care, însă, nu poate constitui temei pentru o cerere de revizuire.

De altfel, asupra problemei identităţii de părţi în cazul autorităţii de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, prin decizia nr. 18/17.02.2020, în sensul că "principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare" (paragraful 95).

Prin urmare, în cadrul prezentei decizii, Înalta Curte va examina împrejurarea dacă cerinţa identităţii de părţi este întrunită.

Astfel, din analiza deciziei civile nr. 976R din 2 iunie 2014 pronunţate în primul litigiu invocat de revizuentă, în raport cu care s-a susţinut incidenţa autorităţii de lucru judecat a aspectelor dezlegate, se constată că a avut calitate de reclamant F., pârâtă fiind G. şi intervenienţi fiind H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V..

Al doilea litigiu, soluţionat prin decizia civilă nr. 728A din 21 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a purtat între F., în calitate de reclamant, şi G., în calitate de pârâtă.

Se mai constată că în litigiul soluţionat prin decizia civilă nr. 1343 din 5 noiembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a cărei revizuire se solicită, calitate de părţi au avut societatea Asociaţia Salariaţilor din cadrul Timpuri Noi S.A., prin lichidator judiciar A., în calitate de reclamant, persoanele fizice B., C., D. şi E., în calitate de pârâţi, şi F., în calitate intervenient accesoriu.

Aşadar, litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice nu s-au derulat între aceleaşi părţi, intimaţii B., C., D. şi E. neavând calitatea de parte în niciunul din cele două dosare în raport cu care s-a susţinut incidenţa autorităţii de lucru judecat.

În acest context, constată Înalta Curte că intimaţii sunt terţi în raport cu hotărârile date în litigiile invocate de revizuentă, astfel că acestea nu pot constitui temei pentru revizuire, nefiind înzestrate cu efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, prevăzut de art. 430 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., ci caracterizate de principiul opozabilităţii, instituit prin art. 435 din C. proc. civ.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., autorul căii de atac îşi manifestă, în realitate, nemulţumirea faţă de soluţia dispusă în cauza sa, care, însă, în considerarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi remediată pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Prin urmare, nefiind invocată încălcarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care să fi tranşat o chestiune litigioasă în legătură cu raportul juridic dintre revizuentă şi intimaţi, instanţa supremă constată că, în cauză, cerinţa identităţii de părţi nu este întrunită, sens în care încălcarea autorităţii de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă nu poate fi reţinută.

Ca atare, dezbaterile fiind limitate, în sensul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., la admisibilitatea revizuirii şi constatându-se că nu sunt întrunite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru a se pretinde că a avut loc, prin decizia atacată, o încălcare a efectului pozitiv al lucrului judecat, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prin raportare la acest text de lege şi constatând culpa procesuală a revizuentei în formularea cererii de revizuire, în raport şi cu solicitarea intimatei D. privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente procesului, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata către intimata D. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform dovezilor de la dosar (factura fiscală nr. AVCLIP 17 emisă în data de 22.12.2025 şi extras de cont din data de 23.12.2025, aflate la dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta PRO A.., în calitate de lichidator judiciar al Asociaţiei Salariaţilor din cadrul "TIMPURI NOI S.A.", împotriva deciziei civile nr. 1343 din 5 noiembrie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata către intimata D. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.