Pension stability points under Law 360/2023: unconstitutionality exception rejected for lack of nexus to the merits

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare - secţia I Civilă, la data de 18 septembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea deciziei de pensionare nr. x/27.07.2024 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la revizuirea pensiei reclamantului în sensul emiterii unei noi decizii prin care să i se acorde puncte suplimentare aferente punctajului lunar, conform art. 88 din Legea nr. 360/2023 şi art. 55 din Norma de aplicare a Legii din 01.03.2024; revizuirea pensiei reclamantului în sensul acordării unui număr de total de 3,66665 puncte de stabilitate, corespunzătoare celor 6 ani 5 luni şi 17 zile, având în vedere stagiul de cotizare contributiv total de 31 ani 5 luni şi 17 zile; acordarea punctajului lunar de 0,25 puncte pentru perioada în care a avut stagiu asimilat conform art. 86 alin. (2) din Legea 360/2023; acordarea diferenţelor constând între pensia revizuită şi pensia efectiv acordată, în măsura în care în urma revizuirii rezultă un cuantum superior al acesteia, începând cu data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată; plata dobânzii legale şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor reprezentând diferenţa dintre pensia revizuită şi cea efectiv plătită, în măsura în care în urma revizuirii rezultă un cuantum superior al acesteia, începând cu data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată şi până la momentul efectuării plăţii; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 85, art. 86, art. 88, art. 127 alin. (1) din Legea 360/2023, art. 194 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9/LMA/2025 din 09 ianuarie 2025, Tribunalul Satu Mare - secţia I Civilă a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei soluţii, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea cererii, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea - secţia I Civilă, sub acelaşi nr. de dosar.

Prin notele scrise depuse în data de 12 mai 2025, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 360/2023, considerând că textul este neconstituţional în măsura în care se interpretează în sensul că punctele de stabilitate nu se acordă persoanelor care au realizat stagii de cotizare contributive ulterior datei pensionării, când au cumulat pensia cu salariul, sau persoanelor care au realizat stagii de cotizare aferente perioadei în care au beneficiat de pensie de invaliditate.

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2025, Curtea de Apel Oradea - secţia I Civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 360/2023.

II. Recursul declarat

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii şi admiterea cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 360/2023, astfel cum a fost formulată.

În motivarea memoriului de recurs, recurentul a considerat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 360/2023 este admisibilă, întrucât Casa de Pensii din Satu Mare nu a valorificat, prin decizia nr. 333020 din 27.07.2024, stagiul aferent condiţiilor speciale de muncă ca stagiu de cotizare contributiv, aspect ce a condus la încălcarea drepturilor sale de pensie. În opinia sa, prin îngrădirea dreptului de a beneficia de punctele de stabilitate şi punctele suplimentare au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 44 alin. (1) teza I şi alin. (2) şi art. 47 alin. (2) din Constituţia României şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul 1 al CEDO.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

III. Apărarea formulată

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 ianuarie 2026, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 decembrie 2025, iar prin rezoluţia de primire s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

IV. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele dosarului, precum şi încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Notează instanţa supremă că prezenta cale de atac vizează soluţia de respingere a cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 360/2023, formulată de apelantul A. cu ocazia judecării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 9/LMA/2025 din data de 9 ianuarie 2025.

În contextul verificării îndeplinirii condiţiilor de la art. 29 din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă, considerând că dispoziţiile art. 85 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 360/2023 nu au relevanţă pentru soluţionarea pricinii.

Autorul căii de atac consideră această soluţie ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., aceste motive de casare fiind incidente atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 321/2017 (par. 21-22), obiectul recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este verificarea aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea 47/1992. Cu alte cuvinte, analiza instanţei de recurs este limitată la verificarea legalităţii respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate menţionate.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficienţa folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Din analiza acestor dispoziţii rezultă că una dintre condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale impune ca norma legală criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Sub acest aspect, Curtea Constituţională a indicat în jurisprudenţa sa reperele "legăturii cu soluţionarea cauzei", subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi în necesitatea invocării excepţiei, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, în special prin prisma efectelor pe care o eventuală constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate le-ar avea asupra pricinii.

Verificând legalitatea încheierii atacate, se constată că instanţa de apel a analizat cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate prin prisma filtrului compus din cele patru condiţii de admisibilitate, concluzia fiind în sensul că nu este îndeplinită condiţia legăturii normelor criticate cu soluţionarea cauzei.

Curtea de apel a reţinut, argumentat, că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind legătura cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, dat fiind faptul că, în cauză, reclamantul a solicitat acordarea de puncte de stabilitate pentru o perioadă suplimentară de 2 zile în care s-a aflat în şomaj tehnic, precum şi acordarea de puncte suplimentare pentru perioada lucrată în condiţii speciale, conform art. 88 alin. (1) din Legea nr. 360/2023, şi acordarea punctajului lunar pentru perioada de armată, conform art. 86 alin. (2) din aceeaşi lege. A mai reţinut curtea de apel că reclamantul nu este în situaţia în care să cumuleze pensia cu salariul sau să realizeze stagii de cotizare în perioada în care ar fi beneficiat de pensie de invaliditate şi nici nu a contestat prin cererea de chemare în judecată că nu i s-ar fi acordat puncte de stabilitate pentru perioada realizată în grupe superioare de muncă sau pentru stagiul aferent acestor condiţii.

Dat fiind faptul că soluţia vizând neconstituţionalitatea unui text trebuie evaluată în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica existenţa legăturii normei contestate cu dezlegarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că, în circumstanţele concrete ale speţei, această cerinţă nu este întrunită, întrucât normele criticate pentru neconstituţionalitate nu au niciun impact asupra procesului, nu au aptitudinea de a influenţa în vreun fel soluţia pe fondul cauzei.

Prin urmare, întrucât recurentul nu a justificat legătura dispoziţiilor art. 85 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 360/2023 cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut de către curtea de apel lipsa cerinţei legăturii cu cauza, împrejurare în care nu se impunea sesizarea instanţei de contencios constituţional.

În concluzie, dat fiind că dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate atrage respingerea cererii de sesizare, iar în cauză s-a reţinut în mod corect lipsa cerinţei legăturii cu cauza, rezultă că în mod judicios curtea de apel, făcând aplicarea acestora, a stabilit că nu se impune sesizarea instanţei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea - secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea - secţia I Civilă, în dosarul nr. x/2024, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.