Bankruptcy creditor revision request inadmissible; contrary rulings absent on merits, prior decision upheld.

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2022, pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VII-a civilă, sub nr. x/2022, creditorul A. a formulat contestaţie împotriva tabelului definitiv consolidat al creanţelor debitoarei B. S.A., în ceea ce priveşte înscrierea creanţei creditorilor C. şi D..

La data de 25 februarie 2022 a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2022 contestaţia formulată de către creditorul A., împotriva tabelului definitiv consolidat al creanţelor debitoarei în ceea ce priveşte înscrierea creanţei creditorilor C. şi D..

Prin încheierea din 8 aprilie 2022, instanţa a conexat dosarul nr. x/2022 la dosarul nr. x/2022.

În şedinţa publică din 20 mai 2022 instanţa a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia lipsei de interes a contestatorului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei C. S.A.

Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2983/17.06.2022, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. S.A., ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei interesului creditorului A. în formularea contestaţiei şi a respins contestaţia, ca lipsită de interes.

Împotriva sentinţei nr. 2983/17.06.2022, precum şi a încheierii de şedinţă din 15 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 5 şi pct. 9, precum şi art. 3041 din C. proc. civ. de la 1865, a formulat recurs contestatorul A., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi a hotărârii atacate, întrucât prin această hotărâre nu este motivată excepţia lipsei de interes a creditorului, este nelegală şi netemeinică, fiind motivată lapidar.

Prin decizia nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei de interes în formularea recursului declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei nr. 2983 din 17 iunie 2022, precum şi a încheierii de şedinţă din 15 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă, precum şi ca nefondat acest recurs, în contradictoriu cu intimatele B. S.A, prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., C. şi D..

În motivare, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că prin recursul formulat, în esenţă, recurentul a arătat că în mod greşit tribunalul a admis excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei la tabel, întrucât, procedura insolvenţei fiind una colectivă, concursuală şi egalitară, toţi creditorii îşi justifică interesul, până la închiderea procedurii. Astfel, în opinia recurentului, câtă vreme este înscris în tabelul de creanţe, are interes în formularea acţiunii.

Prin sentinţa atacată, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, de vreme ce creanţa recurentului, în calitate de creditor salarial, potrivit planului de distribuire din data de 26 mai 2021, urmează a fi plătită în integralitate, nu mai are niciun interes în contestarea tabelului de creanţe, prin referire la creanţa altui creditor.

În conformitate cu art. 75 din Legea nr. 85/2006 şi relativ la principiile invocate de recurent, curtea de apel a reţinut că prin caracterul colectiv al procedurii insolvenţei se înţelege că în urma deschiderii procedurii, orice urmărire silită individuală încetează, toţi creditorii debitorului faţă de care s-a dispus deschiderea acestei proceduri urmând să se reunească într-o singură procedură comună.

Având în vedere trăsăturile procedurii insolvenţei (caracterul concursual şi egalitar) în acord cu statuările judecătorului sindic, curtea de apel a constatat că odată ce în privinţa recurentului s-a prevăzut potrivit planului de distribuire achitarea în integralitate a creanţei sale, acesta nu poate obţine niciun folos practic din înlăturarea creanţei altui creditor, întrucât, în mod evident, situaţia creanţei sale rămâne neschimbată, indiferent de rezultatul contestaţiei. Ca atare, principiile care guvernează procedura insolvenţei, invocate prin cererea de recurs, nu au consecinţa şi înţelesul susţinut de recurent, creditorii neputând acţiona decât în apărarea unui interes personal, care se răsfrânge asupra acestora. Condiţia caracterului personal al interesului este una esenţială şi inexpugnabilă.

În cursul judecăţii în recurs, recurentul a mai susţinut, printre altele, faptul că interesul său rezultă şi din calitatea sa de acţionar, interesat fiind de dobândirea bunurilor rămase în urma închiderii procedurii. Relativ la acest motiv, debitoarea, prin lichidator, a invocat imposibilitatea completării motivelor de recurs în afara termenului de declarare a recursului. În acest sens, curtea a reţinut dispoziţiile art. 304 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 potrivit căruia, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs". Aşadar, motivul nou invocat peste termenul de declarare a recursului nu poate fi analizat. Totuşi, curtea a apreciat că interesul invocat trebuie să fie unul născut şi actual, nu eventual, or, posibilitatea ca în urma închiderii procedurii să mai rămână bunuri care să revină acţionarilor este incertă, cu atât mai mult cu cât existenţa creanţelor defavorizate indică existenţa unui patrimoniu inferior valoric sumei creanţelor înscrise la masa credală. De asemenea, modul în care lichidatorul judiciar efectuează operaţiunile de lichidare şi distribuire a sumelor rezultate excedează în mod evident prezentul cadru procesual, limitat la condiţiile de contestare a tabelului de creanţe.

Un argument suplimentar reţinut de curtea de apel a fost în sensul că şi dacă judecătorul sindic ar fi apreciat că recurentul are interes în formularea contestaţiei, sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 este strict condiţionată de ipotezele prevăzute de legiuitor, descoperite ulterior întocmirii tabelului preliminar. Or, prin contestaţia formulată, recurentul nu a invocat niciun motiv susceptibil de a fi încadrat în dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, fiind susţinute doar chestiuni ce puteau fi cunoscute la data întocmirii tabelului preliminar de creanţe (lipsa capacităţii de folosinţă a Direcţiei de Remediere şi Recuperare Iaşi, potrivit legii; întinderea creanţei contestate). Or, aplicarea dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 implică lipsa oricărei culpe în identificarea cu întârziere a motivului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi anularea deciziei nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Revizuentul a susţinut că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică altor hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a constatat că acesta are interes în formularea de cereri şi contestaţii în dosarul de faliment nr. x/2012 al debitoarei B. şi în dosarele asociate acestuia.

În acest sens, revizuentul a enumerat următoarele hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti: încheierea din 20.01.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 03.02.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 03.02.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 20.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, încheierea din 20.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, încheierea din 20.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, precum şi sentinţa civilă nr. 3772/22.09.2023, prin care Tribunalul Bucureşti a respins pe fond contestaţia formulată de A., iar nu pe excepţia lipsei de interes.

De asemenea, revizuentul a indicat decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, precum şi hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2021, în dosarul nr. x/2021, în dosarul nr. x/2021 şi în dosarul nr. x/2021.

Revizuentul a invocat faptul că, prin decizia a cărui revizuire o solicită, Curtea de Apel Piteşti a ignorat că, după pronunţarea sentinţei recurate în prezenta cauză, Tribunalul Bucureşti şi-a schimbat practica judiciară pe acest incident procedural şi a respins toate excepţiile invocate în alte dosare, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de recurs formulate în dosarul nr. x/2021.

A menţionat că dosarul nr. x/2021 se află în recurs, la Curtea de Apel Bucureşti, iar judecata cererii de recurs a fost suspendată pentru judecarea unei cereri de strămutare, iar după soluţionarea acesteia, cauza încă nu a fost repusă pe rol de Curtea de Apel Bucureşti.

Or, având în vedere că instanţa de fond care a pronunţat sentinţa recurată a constatat că nu îşi poate întemeia o hotărâre judecătorească pe soluţia provizorie pronunţată în dosarul nr. x/2021 şi şi-a schimbat practica judiciară, solicită Înaltei Curţi să constate caracterul nelegal şi nefondat al deciziei atacate în prezenta cauză cu cerere de revizuire.

A arătat că, prin decizia a cărui revizuire o solicită, instanţa de recurs a reţinut în mod nelegal că motivul de recurs privind calitatea sa de acţionar al B., calitate din care consideră că justifică de asemenea un interes în cauză, este un motiv de recurs care nu a fost indicat în declaraţia de recurs.

La momentul formulării contestaţiei, dar şi al cererii de recurs în dosarul nr. x/2022, revizuentul arată că a formulat ambele cereri având în vedere tripla calitate pe care o are în dosarul de faliment al B., respectiv de creditor salariat, acţionar şi soţ al acţionarului majoritar F..

A menţionat şi faptul că, pe lângă calitatea de creditor salarial are şi calitatea de acţionar al B., iar potrivit art. 133 din Legea nr. 85/2006, după plata întregii mase credale, bunurile debitorului trec în proprietatea acţionarilor, astfel că are interes în a contesta măsurile lichidatorului judiciar.

Aşadar, rezultă că dreptul său de a primi activele debitorului după lichidare este un drept legal, prevăzut de lege şi nu trebuia indicat în mod expres în contestaţie sau în recurs, cum în mod eronat a reţinut instanţa de recurs.

Mai mult, prin decizia instanţei de recurs, Curtea de Apel Piteşti nu a analizat motivul de recurs privind situaţia revizuentului de soţ al acţionarului majoritar, F., care deţine 85% din capitalul social al B., aceştia fiind căsătoriţi sub regimul comunităţii legale de bunuri.

Întrucât aceste acţiuni au fost dobândite de acţionarul majoritar în timpul căsătoriei cu revizuentul, rezultă că bunurile şi sumele care se vor distribui de lichidatorul judiciar după plata masei credale, sunt bunuri comune în devălmăşie ale soţilor A., în cote egale de 50% din sumele sau bunurile ce vor fi distribuite acţionarului majoritar.

Totodată, consideră că instanţa de recurs a ignorat total faptul că în cadrul dosarului nr. x/2021, hotărârea instanţei de fond poate fi casată, iar planul de distribuire poate fi anulat în calea de atac a recursului.

Revizuentul susţine faptul că planul de distribuire nr. 1737/26.05.2021, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 9647/02.06.2021 nu reprezintă o plată efectivă a creanţei pe care o deţine, ci constituie o propunere de distribuire, care este afectată de o condiţie suspensivă ca acest act de procedură să nu fie anulat în instanţă, în dosarul nr. x/2021.

Or, cât timp lichidatorul judiciar nu a făcut plata efectivă a creanţei şi nu a întocmit un tabel de creanţe actualizat, revizuentul apreciază că are, în continuare, un interes actual pentru a formula cereri şi contestaţii în dosarul de faliment al debitoarei B..

Astfel, în dosarul nr. x/2021, există în continuare şanse reale ca în calea de atac formulată, planul de distribuire să fie anulat, deci, inclusiv propunerea de plată a creanţei salariale deţinute de revizuent.

Revizuentul arată că, admiţând excepţia lipsei de interes prin raportare la o hotărâre judecătorească care nu a rămas irevocabilă, instanţa de fond, dar şi instanţa de recurs i-au încălcat următoarele drepturi: dreptul la un proces echitabil, dreptul la judecata cauzei de către o instanţa independentă şi imparţială, dreptul de acces la un recurs efectiv.

Prin decizia a cărui revizuire o solicită, Curtea de Apel Piteşti a stabilit în fapt că, pentru revizuent, calea de atac a recursului reprezintă doar o formalitate, o posibilitate iluzorie pentru a obţine o soluţie favorabilă în dosarul nr. x/2021.

Mai mult, Curtea de Apel Piteşti a menţinut sentinţa pronunţată de prima instanţă, Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă, deşi creanţa nu i-a fost achitată în mod efectiv şi nici nu a fost radiată din tabelul definitiv de creanţe şi din contabilitatea debitoarei. În concluzie, având în vedere că nu a fost plătită în mod efectiv de lichidatorul judiciar creanţa salarială pe care o deţine şi că hotărârea judecătorească pronunţată în dosarul nr. x/2021 nu este definitivă, revizuentul solicită Înaltei Curţi să constate că decizia civilă a cărei revizuire o solicită este nelegală.

Revizuentul a solicitat şi suspendarea executării deciziei atacate, cerere care, prin încheierea din 21 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost anulată, ca netimbrată.

Analizând hotărârea atacată în limitele motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile legale care reglementează revizuirea, cale extraordinară de atac, sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, temei de drept pe care revizuentul îşi întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri definitive date de o instanţă de acelaşi grad sau grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Prin revizuirea de faţă se invocă incidenţa ipotezei prevăzute la art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 prin încălcarea autorităţii de lucru judecat a mai multor încheieri de şedinţă, sentinţe şi decizii pronunţate în dosare asociate dosarului nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, având ca obiect procedura de insolvenţă a debitoarei B. S.A, precum şi în căile extraordinare de atac, fiind indicate mai multe dosare în care ar fi fost pronunţate soluţii potrivnice.

Revizuentul susţine că, în speţă, chestiunea invocată a avea autoritate de lucru judecat reiese din faptul că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti există dosarul nr. x/2021 având ca obiect contestaţia la raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire prin care a fost prevăzută plata în integralitate a creanţei salariale cu care revizuentul figurează în tabelul de creanţe, dosar ce nu a fost soluţionat în mod irevocabil, existând, totodată, hotărâri/încheieri prin care a fost respinsă excepţia lipsei de interes a contestatorului raportat la împrejurarea că acest dosar nu a fost soluţionat în mod definitiv.

Se constată că prin sentinţa civilă nr. 1439/25.03.2022, pronunţată în dosar nr. x/2021, instanţa a admis excepţia lipsei interesului contestatorului A.. A respins contestaţia formulată de către contestatorul A. împotriva raportului asupra fondurilor şi planului de distribuire, în contradictoriu cu debitorul prin lichidatorul judiciar şi creditorii intimaţi ca lipsită de interes.

În situaţia dedusă judecăţii, prin decizia nr. 973/R-C/26.10.2023 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. x/2022 s-a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 2983 din 17 iunie 2022, precum şi a încheierii de şedinţă din 15.06.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă. De asemenea, Tribunalul Bucureşti – secţia a VII-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2983/17.06.2022, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C. S.A., ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei interesului creditorului A. în formularea contestaţiei şi a respins contestaţia, ca lipsită de interes.

Prin urmare prin decizia nr. 973R-C/26.10.2023 a Curţii de Apel Piteşti au fost analizate doar motivele de recurs invocate prin cererea de recurs şi care priveau soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei lipsei de interes.

Or, în acest context, reiese că prin hotărârea instanţei de recurs, a cărei revizuire se solicită, nu s-a analizat fondul raportului juridic litigios, de vreme ce prin această hotărâre au fost analizate şi dezlegate doar motivele de recurs pe care s-a întemeiat recursul recurentului A. şi, nicidecum, fondul raportului juridic dedus judecăţii prin cererea introductivă. În alţi termeni, cât timp prin analiza efectuată de instanţa de recurs nu s-au verificat decât motivele de recurs invocate de recurent (adică de revizuentul din prezentul dosar), hotărârea acestei instanţe de recurs nu poate fi dintre cele care se pronunţă asupra fondului sau care evocă fondul, tocmai întrucât analiza acestei instanţe de recurs s-a rezumat la verificarea doar a motivele de recurs, iar nu a fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Ca atare, nu se poate reţine că este vorba de o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul şi, în mod implicit, nu se poate reţine că ar fi îndeplinită condiţia de admisibilitate impusă de textul de lege pentru admisibilitatea revizuirii întemeiate pe art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv cea potrivit căreia obiectul unei astfel de revizuiri trebuie să fie reprezentat de o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul.

Pe de altă parte, fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat, iar nu acela al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora.

Întrucât suportul prezentei cereri de revizuire îl constituie respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu, hotărârile respective să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia puterii lucrului judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Pentru a putea beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii, în situaţia în care se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri.

Astfel, în cauză nu poate fi reţinută incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 pentru a valorifica autoritatea de lucru judecat a unor încheieri de şedinţă pronunţate de judecătorul sindic.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, invocată de revizuent ca fiind una dintre hotărârile potrivnice, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia în anularea deciziei civile nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a reprezentantului comun al creditorilor salariali şi s-a anulat recursul declarat de G., în calitate de reprezentant al salariaţilor.

Chiar dacă în practicaua deciziei civile considerate a fi potrivnică s-a reţinut faptul că s-au respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active, instanţa a motivat că în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare se fac verificări sumare sub aspectul interesului şi calităţii, în raport cu actele din dosarul de contestaţie, fără însă a putea cerceta în fond alte aspecte ce nu ţin de calea extraordinară de atac promovată.

De asemenea, dosarele nr. x ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, indicate de revizuent, au avut ca obiect cereri de strămutare a unor dosare asociate dosarului de faliment, formulate de G., în nume propriu şi în calitate de reprezentant al creditorilor salariali.

Prin urmare, din analiza hotărârilor pretins a fi potrivnice, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia privind existenţa contrarietăţii dispozitivelor hotărârilor indicate de revizuent ca fiind potrivnice.

Prin urmare, revizuentul a invocat hotărâri judecătoreşti care nu întrunesc cerinţa de a fi definitive, fără a arăta în concret dispoziţiile potrivnice care ar conduce la schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.

Motivele care antamează fondul cauzei (aspecte privitoare la creanţă, la ordinea de prioritate în recuperare, la rangul de preferinţă, interesul revizuentului din perspectiva calităţii de soţ al acţionarului majoritar F.) puteau fi invocate pe calea recursului şi nu se încadrează în dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865. De fapt, revizuentul solicită rejudecarea recursului, însă revizuirea, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi exercitată pentru acest motiv.

Prin urmare, argumentele revizuentului exced căii extraordinare de atac a revizuirii în care nu se poate realiza o nouă judecată a cererii de recurs.

Argumentul că Tribunalul Bucureşti şi-a schimbat practica judiciară pe excepţia lipsei de interes şi a respins toate excepţiile invocate în alte dosare, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de recurs formulate în dosarul nr. x/2021 nu poate constitui motiv de revizuire, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Faţă de cele expuse în analiza condiţiei evocării fondului, a existenţei hotărârilor definitive contradictorii şi, reţinând că fundamentul acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, Înalta Curte constată că neîndeplinirea unei condiţii face de prisos analiza celorlalte.

Nu pot fi primite nici susţinerile revizuentului conform cărora prin admiterea excepţiei lipsei de interes raportat la o hotărâre judecătorească care a rămas irevocabilă s-ar realiza o încălcare a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, precum şi a dreptului de acces la un recurs efectiv.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiţie nu este absolut; el poate presupune restricţii, care sunt admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat, iar statele se bucură de o anumită marjă de apreciere în acest sens (a se vedea, în acest sens, de exemplu, hotărârile din 28 mai 1985, 6 decembrie 2001, 26 ianuarie 2006 sau 17 ianuarie 2012, pronunţate în cauzele Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57, Yagtzilar şi alţii împotriva Greciei, paragraful 26, Lungoci împotriva României, paragraful 36, sau Stanev împotriva Bulgariei, paragraful 230). Sub acest aspect, este de reţinut că nici Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac, art. 13 din aceasta consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci, posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

Prevederile Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu conferă posibilitatea exercitării unei cereri de revizuire cu neîndeplinirea condiţiilor procedurale interne, ci doar instituie posibilitatea exercitării unei căi de atac eficiente.

Or, în prezentul litigiu revizuentul a beneficiat de o asemenea cale de atac, reprezentată de calea recursului, prin intermediul căruia a obţinut o analiză a legalităţii soluţiei instanţei de fond cu privire la interesul formulării contestaţiei. Împrejurarea că revizuentul A. este nemulţumit de soluţia instanţei de recurs, nu îi conferă acestuia posibilitatea de a exercita o cale de atac suplimentară, împotriva deciziei de recurs, cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile.

În acest context, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu întruneşte cerinţele de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, ci se plasează în afara regimului juridic aplicabil cauzei, sens în care va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 973/R-C din 26 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2024.