Admissibility of revision for contradictory judgments limited to distinct case files

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa - secţia I Civilă, la 23 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brezoaele, solicitând instanţei să constate că a desfăşurat activitate în cadrul C.A.P. Brezoaele, în perioada 1987-1989, având astfel vechime în muncă ce reprezintă timp util la calculul drepturilor de asigurări sociale, îndeplinind numărul de norme planificate: 1987-100 norme, 1988-100 norme, 1989-100 norme; obligarea pârâtei Comuna Brezoaele la eliberarea unei adeverinţe care să reflecte activitatea desfăşurată în cadrul C.A.P. Brezoaele în perioada 1987-1989, cu îndeplinirea numărului de norme planificate.

II. Hotărârile pronunţate în cauză:

Prin încheierea din 30 mai 2024, Tribunalul Dâmboviţa - secţia I Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, ca neîntemeiată, şi excepţia inadmisibilităţii, invocată de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, ca lipsită de obiect.

Prin sentinţa civilă nr. 1743/2024 din 3 octombrie 2024, Tribunalul Dâmboviţa - secţia I Civilă a admis cererea formulată de reclamanta şi a constatat că în perioada 1987-1989 reclamanta a lucrat în cadrul CAP Brezoaele, judeţul Dâmboviţa, iar, în perioada respectivă, reclamanta a îndeplinit anual în integralitate cel mai mic număr de norme planificat de Adunarea generală a cooperatorilor CAP Brezoaele pentru a fi realizat anual.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2024 şi a sentinţei civile nr. 1743 pronunţate la data de 03 octombrie 2024 de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând admiterea apelului şi casarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 328 din 6 martie 2025, Curtea de Apel Ploieşti - secţia I Civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă; a schimbat în parte încheierea de şedinţă din data de 30.05.2024, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menţinut în rest încheierea de şedinţă apelată. De asemenea, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Comuna Brezoaele, ca nefondată. A respins cererea intimatei-reclamante privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a depus cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti - secţia I Civilă, la data de 9 aprilie 2025, sub nr. x/2025, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza I şi pct. 8, cele art. 511 alin. (1) pct. 1 şi 8 şi cele art. 513 alin. (1) şi alin. (6) din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 675 din 12 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Ploieşti - secţia I Civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 328 din 6 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - secţia I Civilă, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brezoaele.

III. Recursul declarat:

Împotriva acestei hotărâri, revizuenta a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În motivarea cererii sale, recurenta critică, în esenţă, susţinerile instanţei de revizuire potrivit cărora autoritatea de lucru judecat trebuie analizată numai atunci când se judecă separat două acţiuni.

Evidenţiază revizuenta că, în speţa dată, chestiunea care vizează autoritatea de lucru judecat a fost stabilită prin încheierea premergătoare din data de 30 mai 2024, pronunţată în acelaşi dosar, ce nu a fost atacată cu apel, astfel că cele statuate intră sub incidenţa autorităţii de lucru judecat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 483 alin. (1) teza a III-a, art. 485 alin. (1), art. 486, art. 487 alin. (1), art. 488 alin. (1) pct. 7, art. 494, art. 497 teza I şi art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

IV. Apărarea formulată:

Deşi cererea de revizuire a fost comunicată intimatelor, acestea nu au depus întâmpinare şi nici nu au formulat alte apărări în cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a la data de 29 iulie 2025, iar prin rezoluţia din data de 7 octombrie 2025 s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

V. Soluţia instanţei de recurs:

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, în limita controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de recurs supusă analizei, recurenta a considerat că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale care reglementează admisibilitatea cererii de revizuire.

Notează instanţa supremă că această critică, ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât priveşte greşita aplicare a normelor de drept procesual care reglementează admisibilitatea revizuirii, este nefondată şi, în consecinţă, va fi respinsă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., temei de drept pe care revizuenta şi-a întemeiat prezentul demers judiciar, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În dezlegarea problemei cu care a fost învestită în recurs, Înalta Curte subliniază, în acord cu instanţa de revizuire, că motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibil dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

În litigiul pendinte, instanţa supremă constată că hotărârea pretins potrivnică este încheierea din data de 30 mai 2025, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în primă instanţă, prin care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, în acelaşi dosar în care a fost pronunţată şi decizia a cărei revizuire este solicitată.

Astfel, atât hotărârea supusă revizuirii, cât şi cea faţă de care se pretinde contrarietatea, sunt pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, în faze procesuale diferite.

Consecutiv, observă instanţa supremă că încheierea din data de 30 mai 2025, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a făcut obiectul analizei instanţei de apel, ca urmare a apelului declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa. Astfel, prin decizia nr. 328 din 6 martie 2025, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat, cu consecinţa schimbării în parte a acestei încheieri, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.

Or, cum în mod judicios a stabilit instanţa de revizuire, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu are în vedere situaţia pronunţării a două hotărâri în acelaşi proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci textul are în vedere două cereri de chemare în judecată distincte, soluţionate în două dosare separate, în aşa fel încât soluţionarea celei de-a doua cereri să aducă atingere autorităţii de lucru judecat a soluţiei pronunţate cu privire la prima.

În consecinţă, în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunţate în acelaşi dosar, în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunţate în dosare distincte.

Subliniază instanţa supremă că instanţa de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar depăşirea acestei situaţii create de existenţa hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Aşadar, în mod corect a reţinut curtea de apel inadmisibilitatea cererii de rezivuire în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, problema existenţei unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunţate în dosare diferite.

În considerarea celor evocate, se constată că instanţa de revizuire, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, a reţinut, în mod corect, neîndeplinirea condiţiei ca hotărârile pretins protivnice să fie pronunţate în dosare diferite, soluţia de respingere a cererii de revizuire fiind legală.

În consecinţă, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 675 din 12 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti - secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 675 din 12 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti - secţia I Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.