Meal allowance underpayment dispute: appeal suspension quashed for lack of procedural impediment and case remanded

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 19 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Mureş şi Ministerul Justiţiei, a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Mureş la plata sumei ce reprezintă diferenţa dintre indemnizaţia de hrană care trebuia plătită şi cea plătită efectiv, pe ultimii 3 ani anteriori înregistrării acţiunii, perioada noiembrie 2019- decembrie 2022; la indexarea acestor sume cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legala penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 13/2011, cu modificările ulterioare, începând cu data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, precum şi la plata în continuare către reclamantă a indemnizaţiei de hrană conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 cu modificările ulterioare, reprezentând a 12-a parte din două salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să aloce fondurile necesare plăţii sumelor solicitate.

II. Hotărârile pronunţate în cauză:

1. Prin sentinţa civilă nr. 143 din 07 martie 2024, Tribunalul Covasna - secţia Civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Tribunalul Mureş la plata către reclamantă a sumelor ce reprezintă diferenţa dintre indemnizaţia de hrană calculată conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 cu modificările ulterioare, reprezentând a 12-a parte din două salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, şi cea plătită efectiv, pe ultimii 3 ani anteriori înregistrării acţiunii; a obligat pârâtul la indexarea acestor sume cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) şi (3) din O.G. nr. 13/2011, cu modificările ulterioare, începând cu data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; a obligat pârâtul la plata în continuare către reclamantă a indemnizaţiei de hrană conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 cu modificările ulterioare, reprezentând a 12-a parte din două salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, până la modificarea dispoziţiilor legale; a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind îndreptată împotriva unei părţi fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Tribunalul Mureş, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii Apel Braşov - secţia Civilă, sub acelaşi nr. de dosar.

2. Prin încheierea din data de 16 septembrie 2024, Curtea de Apel Braşov - secţia Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului declarat de pârâtul Tribunalul Mureş, pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina sa prin încheierea de şedinţă din data de 03 iunie 2024, respectiv indicarea domiciliului intimatei-reclamante A..

III. Recursul declarat:

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul Tribunalul Mureş, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea memoriului de recurs, recurentul-pârât arată, cu titlu preliminar, că la momentul declarării recursului, sancţiunea perimării nu era aplicată, sens în care evocă dispoziţiile art. 414 alin. (2) din C. proc. civ.

Circumscris motivului de recurs invocat, recurentul-pârât susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ.. În argumentarea acestei critici, arată recurentul-pârât că toate datele de identificare ale intimatei-reclamante existau deja la dosarul primei instanţe, astfel încât nu ar fi justificată nici suspendarea cauzei şi nici solicitarea instanţei de indicare a adresei de domiciliu a reclamantei.

Mai mult, redă dispoziţiile art. 172 din C. proc. civ. şi susţine că în condiţiile în care intimata-reclamanta şi-a schimbat adresa, aceasta din urmă avea obligaţia de a informa instanţa despre acest aspect.

De asemenea, susţine că la dosarul cauzei exista indicat CNP-ul intimatei-reclamante, context în care apreciază că instanţa avea posibilitatea să facă aplicarea prevederilor art. 154 alin. (8) din C. proc. civ.

În opinia sa, prin soluţia dispusă, cursul judecăţii a fost suspendat în mod forţat cu consecinţa nesoluţionării apelului declarat în cauză, vătămarea procesuală fiind, astfel, dovedită.

IV. Apărarea formulată:

Deşi legal citată, intimata-reclamanta nu a depus întâmpinare şi nici nu a formulat alte apărări.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 1 iulie 2025, sub nr. x/2023/a1, iar prin rezoluţia din data de 25 august 2025 a fost stabilit termen de judecată la data de 21 octombrie 2025.

V. Soluţia instanţei de recurs:

Analizând decizia civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nelegală, iar recursul declarat de recurentul-pârât este fondat, urmând a se dispune casarea încheierii de suspendare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, prin încheierea din data de 16 septembrie 2024, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de pârâtul Tribunalul Mureş, pentru neîndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina acestuia privind indicarea domiciliului intimatei-reclamante A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Tribunalul Mureş, arătând că în cauză nu se justifică nici suspendarea cauzei, nici solicitarea instanţei de indicare a adresei de domiciliu a reclamantei, toate datele de identificare ale acesteia fiind la dosarul primei instanţe, apreciind că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În cauză, dispoziţiile de procedură invocate ca fiind încălcate sunt cele care reglementează chiar temeiul suspendării judecăţii. Astfel, potrivit art. 242 din C. proc. civ., când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

Din interpretarea acestei norme legale rezultă că legiuitorul a instituit un caz de suspendare judecătorească facultativă, pentru aplicarea căruia este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: obligaţia procesuală trebuie să aparţină reclamantului, să fie stabilită în sarcina acestuia, în cursul judecăţii, potrivit legii; să fie de natură să împiedice instanţa în desfăşurarea normală a judecăţii; reclamantul să fi fost în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiei procesuale.

Prin urmare, scopul dispoziţiilor art. 242 din C. proc. civ. nu este acela de sancţiona pasivitatea reclamantului în îndeplinirea oricărei obligaţii instituite în sarcina sa, ci doar a acelora care împiedică instanţa de judecată să finalizeze procesul.

Prin urmare, pentru a fi incident cazul de suspendare prevăzut de art. 242 din C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să constate că obligaţia procesuală neîndeplinită de către apelantul-pârât nu are un alt mijloc de realizare, iar, pe de altă parte, trebuie ca omisiunea să împiedice instanţa în efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfăşurare a procesului.

Contrar raţionamentului expus de instanţa de apel, instanţa supremă reţine că obligaţia dispusă în sarcina apelantului-pârât nu era de natură să împiedice desfăşurarea normală a procesului.

În acest sens, se observă că apelantul-pârât a indicat în cererea de apel adresa la care reclamanta a fost citată în primă instanţă. La primul termen de judecată în apel, în data de 3 iunie 2025, s-a constatat că procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimata A., dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte fiind restituită la dosar cu conţinut întreg şi cu menţiunea "destinatar mutat la Judecătoria Târgu Mureş". În acest context, instanţa de apel a dispus, în temeiul art. 153 alin. (2) raportat la art. 160 alin. (3) din C. proc. civ., sub sancţiunea suspendării cauzei conform art. 242 din acelaşi act normativ, citarea apelantului-pârât cu menţiunea de a indica domiciliul intimatei care, pentru următorul termen de judecată, a fost citată tot la Judecătoria Topliţa, la aceeaşi adresă.

Notează instanţa supremă că, potrivit art. 154 alin. (7) din C. proc. civ., instanţa va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen. În acelaşi sens, conform art. 241 alin. (3) din C. proc. civ., judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.

Aşadar, atât timp cât în cuprinsul proceselor-verbale existente în dosarul de apel, la filele x, exista menţiunea "destinatar mutat la judecătoria Târgu Mureş", neîndeplinirea obligaţiei dispuse în sarcina apelantului-pârât de a indica domiciliul intimatei-reclamante nu era una de natură să împiedice desfăşurarea normală a procesului, instanţa de apel având obligaţia să vegheze ca actul de procedură, respectiv citaţia, să ajungă la destinatar, astfel încât intimata-reclamantă să ia cunoştinţă sau să poată avea posibilitatea de a lua cunoştinţă despre termenul de judecată

Se constată, astfel, că desfăşurarea normală a judecăţii apelului nu a fost împiedicată din vina apelantului-pârât, în înţelesul art. 242 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar având posibilitatea de a dispune citarea intimatei-reclamante la adresa indicată în cuprinsul procesului-verbal de restituire a procedurii de citare (Judecătoria Târgu-Mureş), pentru a nu se ajunge la întreruperea cursului judecăţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată întemeiate criticile recurentului-pârât, situaţia juridică prezentată în cuprinsul încheierii atacate nefiind aptă să fundamenteze suspendarea judecăţii apelului, iar adoptarea măsurii suspendării nu corespunde scopului său legal şi nu poate conduce decât la menţinerea şi prelungirea incertitudinii raporturilor juridice dintre părţi.

Astfel, dat fiind faptul că din circumstanţele cauzei nu rezultă că obligaţia stabilită în sarcina apelantului-pârât era de natură să împiedice desfăşurarea normală a procesului, trebuie conchis că, dispunând suspendarea judecăţii recursului, curtea de apel a pricinuit părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea încheierii recurate, în condiţiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) şi art. 179 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat la considerentele expuse şi în aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 5 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Tribunalul Mureş împotriva încheierii din 16 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov - secţia Civilă, în dosarul nr. x/2023, încheiere pe care o va casa, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Mureş împotriva încheierii din 16 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov - secţia Civilă, în dosarul nr. x/2023.

Casează încheierea civilă recurată şi trimite cauza, în vederea continuării judecăţii, aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.