Insolvency standing: accessory intervenient lacks active capacity to file cassation for debtor’s claim when judicial liquidator holds exclusive representation

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30.01.2020 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. şi F., obligarea pârâţilor la plata sumei de 180.000 euro (864.000 RON) plus 24% TVA, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, constând în contravaloarea utilajelor însuşite şi vândute de aceştia fără drept şi la plata contravalorii lipsei de folosinţă a utilajelor respective pe o perioadă de trei ani, estimată la valoarea de 100.000 euro (470.000 RON).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi următoarele, art. 1345 şi următoarele şi art. 1639 din C. civ.

Prin întâmpinările formulate, pârâtele B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L. şi pârâţii persoane fizice F. şi E. au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 3804 din data de 23.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 04.03.2021, sub acelaşi număr.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05.04.2021, instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor cu fondul cauzei.

La data de 07.05.2021, G., în nume personal şi în calitate de asociat şi fost administrator al S.C. A. S.R.L., în faliment, a formulat cerere de intervenţie accesorie, prin care a arătat că înţelege să susţină poziţia procesuală a reclamantei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22.06.2021, instanţa a respins cererea de intervenţie accesorie ca inadmisibilă, deoarece intervenientul nu a justificat un interes propriu pentru a interveni în proces.

Prin sentinţa nr. 19 din 9 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.., în contradictoriu cu pârâţii E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L.

Împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 (prin care a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie) G., în nume personal şi în calitate de asociat şi fost administrator al debitoarei A. S.R.L., în faliment, a formulat apel, prin care a solicitat anularea încheierii apelate şi retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea citării sale pentru susţinerea cererii de intervenţie.

Totodată, G., în nume personal şi S.C. A. S.R.L., în faliment, prin creditor majoritar G. admis la masa credală în procedura de faliment, au formulat apel împotriva sentinţei nr. 19 din 9 februarie 2022, dar şi împotriva încheierilor premergătoare necomunicate, pronunţate de Tribunalul Prahova, solicitând anularea sentinţei apelate şi retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea citării intervenientului pentru discutarea cererii de intervenţie şi pentru judecarea cauzei cu respectarea dreptului la apărare al reclamantului sau reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea pe fond a acţiunii.

Prin încheierea de şedinţă din 3 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a Civilă a respins atât excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apelantului, cât şi excepţia tardivităţii apelului declarat de apelantul G., în calitate de asociat şi fost administrator al debitoarei A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 şi a apelului declarat de apelantul G. şi de debitoarea A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.., împotriva sentinţei nr. 19 din 9 februarie 2022 pronunţate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii la 06.12.2022.

Pentru a pronunţa soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a apelantului, Curtea a constatat că cererea de intervenţie accesorie formulată de fostul administrator al debitoarei, în această calitate, a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care a statuat că acesta, în calitate de persoană fizică, este cel care deţine legitimarea procesuală de a formula apel atât împotriva încheierii de respingere a cererii sale de intervenţie, cât şi împotriva sentinţei pronunţate pe fondul pricinii, aşa cum rezultă din formularea art. 64 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 448 din 6 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, constatând că la termenul din 22.06.2021, când instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la admisibilitatea cererii de intervenţie accesorie, persoana care a formulat cererea de intervenţie nu a fost citată, încălcându-se, astfel, principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare, a admis apelul declarat de apelantul G. împotriva încheierii din data de 22 iunie 2021 şi împotriva sentinţei nr. 19 din 9 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Prahova, sens în care a anulat încheierea din 22.06.2021 şi a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de intervenţie accesorie şi a fondului cauzei şi, în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ., constatând desfiinţată de drept sentinţa nr. 19/09.02.2022.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 04.01.2023, sub nr. x/2020*.

La primul termen de judecată din data de 05.04.2023, constatând că cererea de chemare în judecată este formulată de societatea A. S.R.L. şi este semnată de către administratorul statutar, care, la acel moment, era administrator special, şi nu de administratorul judiciar care a şi arătat, prin precizările depuse la fila x din primul ciclu procesual de la Tribunalul Prahova, că nu îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată, Tribunalul a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat şi semnat cererea de chemare în judecată, dar neînsuşită de către administratorul judiciar şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 20 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată din oficiu şi a anulat cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.., în contradictoriu cu pârâţii E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L. şi intervenientul G., fost administrator al A. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, solicitarea pârâţilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, intervenientul G. a declarat apel, prin care a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis lipsa calităţii de reprezentant şi a anulat cererea de chemare în judecată, întrucât, la momentul formulării şi semnării cererii de chemare în judecată, apelantul avea dubla calitate de administrator special şi asociat majoritar, astfel încât avea dreptul să reprezinte societatea deoarece aceasta nu a fost în procedură de faliment.

De asemenea, a mai învederat că sentinţa nr. 19 din 09.02.2022, a Tribunalului Prahova, a constatat în mod clar că societatea a fost reprezentată în proces prin lichidator judiciar H.., iar prin Decizia nr. 448 din 06 decembrie 2022 s-a constatat că societatea A. S.R.L. a fost reprezentată prin lichidator judiciar H.., decizie care este definitivă şi are putere de lucru judecat.

Aşadar, în ceea ce priveşte chestiunea reprezentării societăţii, apelantul a susţinut că exista deja autoritate de lucru judecat, iar, în rejudecare, tribunalul era ţinut să judece în limitele deciziei curţii de apel, respectiv rejudecarea cererii de intervenţie accesorie - cu citarea intervenientului şi a fondului cauzei, nicidecum cu privire la excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.

Or, prin admiterea excepţiei invocate din oficiu, nu s-a mai rejudecat fondul, fiind, astfel, încălcată decizia curţii de apel.

Prin decizia nr. 303 din 4 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenientul G. împotriva sentinţei nr. 98 din data de 20 aprilie 2023 pronunţate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar H.. şi cu intimaţii-pârâţi E., F., B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, G., în numele şi în calitatea sa de asociat şi fost administrator al societăţii A. S.R.L., în faliment, dar şi în calitatea indicată în acţiunea depusă la tribunal (de intervenient accesoriu), a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru a se pronunţa pe fondul cauzei şi asupra cererii de intervenţie.

În motivare, recurentul a susţinut incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. (încălcarea autorităţii de lucru judecat), recurentul a învederat că, odată cu prima hotărâre a Curţii de apel (nr. 448 din 06.12.2022), instanţa a dispus rejudecarea cauzei, ca urmare a admiterii apelului pe care l-a declarat în calitate de asociat şi fost administrator, în numele societăţii A. S.R.L. - în stare de insolvenţă, ceea ce, în opinia recurentului, înseamnă că a existat autoritate de lucru judecat cu privire la dreptul său de a reprezenta A. S.R.L. (în stare de insolvenţă) în acest dosar. De asemenea, arată că a achitat taxa de timbru în cuantum de 6.040 RON, în calitate de creditor majoritar, care reprezintă taxa de timbru asupra valorii obiectului cererii, şi nu taxa de timbru pentru cererea de intervenţie accesorie.

Totodată, a învederat că, pe lângă calitatea de administrator special, în temeiul Hotărârii nr. 321 din 05.11.2020, a fost recunoscut ca şi creditor cu suma de 242.550 euro, echivalentul sumei de 1.152.112 RON la momentul deschiderii procedurii de înscriere la masa credală a societăţii, iar în acest sens, aşa cum este raportat în tabelul creditorilor admişi, era deja la momentul depunerii cererii un "creditor majoritar" în procedură, având 75% din datoriile recunoscute de societate în tabelul creditorilor admişi.

Prin urmare, apreciază că şi în temeiul art. 121 alin. (1) şi art. 122 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, a avut calitate procesuală.

În plus, arată că dispoziţiile art. 118 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 îi conferă depline puteri în cazul concret pentru a-şi apăra drepturile atât în calitate de creditor majoritar, cât şi în termenul prevăzut de procedură (în termen de un an de la deschiderea procedurii).

Aşadar, recurentul învederează că, în fapt, nu numai că era "administrator special" la momentul introducerii acţiunii, dar deţinea şi calitatea recunoscută prin decizia nr. 321 din 05.11.2020 a Curţii de Apel, care îl califică drept creditor majoritar şi, ca atare, nu avea nevoie de niciun consimţământ pentru a introduce o acţiune în justiţie pentru a-şi proteja creanţa, având dreptul recunoscut de reprezentare procesuală prevăzut de art. 121 alin. (1), precum şi de art. 122 alin. (5) din Legea 85/2014, pe lângă prevederile art. 118 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, astfel încât, pentru argumentele arătate, în opinia sa, motivele prezentului recurs se încadrează în motivele de casare prevăzute la articolul 488 alin. (5), (7) şi (8) din C. proc. civ.

Totodată, a învederat că obligaţia de a suplimenta taxa de timbru în cuantumul corespunzător valorii cauzei susţine şi mai mult recunoaşterea identităţii reclamantului.

De asemenea, a susţinut ca nu este adevărat că, în fapt, lichidatorul nu a avizat acţiunea în procesul intentat de acţionar şi administratorul special, aşa cum se arată în hotărâri, acesta fiind de fapt prezent în prima procedură şi de netăgăduit că a prezentat documente şi cererea de interogatoriu adresată reprezentantului legal G., care deţine calitatea de creditor majoritar şi care, ca atare, are dreptul deplin, în temeiul Legii 85/2014, de a avea reprezentare procesuală.

Totodată, învederează că dreptul său la despăgubire şi la apărare, al cărui apel a fost admis în această procedură în calitate de creditor majoritar şi acţionar al societăţii, nu poate fi subordonat prezenţei administratorului judiciar, astfel încât, în opinia sa, se impune admiterea prezentului recurs şi, pe cale de consecinţă, continuarea procedurii în interesul legitim al recurentului care, pe lângă calitatea de creditor majoritar, deţine şi funcţiile indicate în cererea de intervenţie depusă şi recunoscute de instanţa de apel.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei şi asupra cererii de intervenţie, chiar şi în lipsa lichidatorului judiciar, pentru drepturile legitime invocate în calitate de persoană fizică şi creditor majoritar în conformitate cu ceea ce este permis de Legea nr. 85/2014 şi indicat în cererea de intervenţie, precum şi pentru drepturile directe de despăgubire recunoscute în calitate de creditor majoritar şi drepturile de salvgardare, în calitate de reprezentant legal.

La termenul de judecată din 26.03.2024, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea recursului şi a rămas în pronunţare cu prioritate asupra excepţiei invocate.

Examinând, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) – (2) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii de recurs, Înalta Curte o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:

Pentru facilitarea înţelegerii motivelor care au dus la invocarea şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active în formularea cererii de recurs, cu titlu prealabil, se impune a fi clarificată situaţia premisă a litigiului.

În acest sens, se reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 03.10.2019, sub nr. x/2019, debitoarea A. S.R.L., reprezentată de administrator G., a formulat, în temeiul art. 65-67 şi art. 132 din Legea nr. 85/2014, cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, solicitând să se dispună desemnarea, în calitate de administrator judiciar provizoriu, a societăţii H..

Prin încheierea de cameră de consiliu din 9 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 (având ca obiect deschiderea procedurii la cererea debitorului), Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea debitoarei A. S.R.L., a dispus, în temeiul art. 71 din Legea nr. 84/2014, deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoare şi a desemnat administrator judiciar provizoriu pe H..

Prin procesul-verbal din 28.10.2019, a fost desemnat administrator special al debitoarei A. S.R.L. creditorul G..

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 317 din 3 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus intrarea în faliment, prin procedura simplificată, a debitoarei A. S.R.L., a confirmat, în calitate de lichidator judiciar, pe H.. şi, totodată, a dispus dizolvarea societăţii şi ridicarea dreptului de administrare a debitoarei A. S.R.L.

Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor.

Prin urmare, odată ridicat dreptul de administrare, drepturile administratorului special se restrâng la a reprezenta interesele asociaţilor.

În cauză, cererea de chemare în judecată formulată de societatea A. S.R.L. a fost semnată de către administratorul statutar (G.), care, la acel moment, era administrator special, şi nu de lichidatorul judiciar care a şi arătat, prin precizările depuse la fila x din primul ciclu procesual de la Tribunalul Prahova, că nu îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată. În aceste condiţii, prima instanţă a reţinut că semnatarul cererii de chemare în judecată (G.) nu avea calitate de reprezentant legal al reclamantei A. S.R.L. pentru a formula şi semna cererea de chemare în judecată în numele reclamantei debitoare, fără a fi însuşită de către lichidatorul judiciar.

Împotriva sentinţei de primă instanţă, G. a declarat apel, atât în calitate de intervenient accesoriu, dar şi în numele societăţii A. S.R.L., acesta exercitând, ulterior (în ambele calităţi) prezenta cale extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

La termenul din 26.03.2024, instanţa de recurs a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului G. în formularea recursului, excepţie absolută (de ordine publică), ce poate fi invocată, conform art. 247 alin. (1) din acelaşi Cod, de orice parte din proces sau de judecător în orice stare a judecăţii cauzei.

În prezenta etapă procesuală se păstrează cadrul procesual de la fond/apel (format din reclamanta A. S.R.L. – în faliment şi intervenientul accesoriu G., alături de pârâţii persoane juridice şi fizice). În recurs, la acest moment procesual, societatea reclamantă/debitoarea A. S.R.L. nu poate fi legal reprezentată decât de lichidatorul judiciar desemnat, respectiv H.., în conformitate cu:

- prevederile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor;

- prevederile art. 64 lit. g) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora este atribuţia lichidatorului "formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului".

Aşadar, recursul în numele societăţii reclamante A. S.R.L. – în faliment, putea fi în mod legal formulat doar de lichidatorul judiciar, iar nu de fostul administrator statutar/special, care nu deţine legitimare procesuală pentru a susţine o acţiune în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitoarei.

Neputând fi reţinută legala reprezentare în recurs a societăţii reclamante A. S.R.L. de către fostul administrator statutar/special, rezultă că prezenta cale extraordinară de atac rămâne formulată de domnul G., în nume personal.

În această calitate, recurentul a figurat în proces în calitate de intervenient accesoriu, neavând independenţă procesuală, ci poziţia acestuia este subordonată părţii în favoarea căreia a intervenit. Astfel, potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac a recursului, introdusă în nume personal, în calitate de intervenient accesoriu, nu este admisibilă ("se socoteşte neavenită") în lipsa recursului legal formulat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidatorul judiciar desemnat, H.., în calitate de reprezentant legal.

În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) şi art. 499 din acelaşi Cod, va respinge recursul declarat recurentul-intervenient G. împotriva deciziei nr. 303 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-intervenient G. împotriva deciziei nr. 303 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 martie 2024.