Territorial jurisdiction for forced execution authorization where creditor is a judge or court employee under Art. 127 CPC

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 noiembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ sub nr. x/2025, BEJ A., prin executor judecătoresc A., a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 628 din data de 22 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021 a Curţii de Apel Bacău, debitori fiind Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin încheierea nr. 7495/2025 din 2 decembrie 2025, Judecătoria Piatra-Neamţ - secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) Cod procedură şi, faţă de împrejurarea că se solicită încuviinţarea executării a patru debitori, respectiv Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având sediul în circumscripţiile unor judecătorii diferite, în cauză este competentă să pronunţe încheierea de încuviinţare a executării silite instanţa de la sediul oricăruia dintre debitori.

A apreciat, astfel, că executarea silită poate fi încuviinţată şi de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Ministerului Justiţiei.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 11 decembrie 2025 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 10959 din 18 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, faţă de obiectul cererii şi sediul debitorilor, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. aparţine şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 20 ianuarie 2026 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 492/2026 din 20 ianuarie 2026, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - secţia a II-a Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocata din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, raportat la sediul debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Iaşi. Cu toate acestea, în considerarea calităţii creditoarei de grefier în cadrul aceleiaşi instanţe, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora creditoarea s-a adresat unei instanţe de acelaşi grad dintr-o circumscripţie învecinată, respectiv Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 februarie 2026 sub acelaşi număr.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, pentru următoarele considerente:

În speţă, executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, având funcţia de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, a învestit Judecătoria Piatra-Neamţ cu o cerere de încuviinţare a executării silite împotriva debitorilor Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...) Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Din perspectiva determinării competenţei teritoriale, faţă de actele dosarului, prezintă relevanţă calitatea creditoarei de grefier în cadrul Judecătoriei Iaşi, împrejurare care atrage aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.(...) (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Dispoziţiile textului de lege evocat sunt norme speciale, derogatorii, care stabilesc un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care ori pe lângă care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, având calitatea de reclamant într-o pricină de competenţa instanţei respective ori a uneia inferioare acesteia.

Totodată, norma legală instituie un caz de prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care ori pe lângă care îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

În cauză, faţă de incidenţa art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., creditoarea, care deţine poziţia procesuală a unui reclamant, s-a conformat obligaţiei de a sesiza o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea şi căreia i-ar reveni competenţa de soluţionare a cererii potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportat la sediul debitorilor Tribunalul Iaşi şi Curtea de Apel Iaşi. Condiţia legii fiind respectată, alegerea instanţei competente aparţine reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Aşadar, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Piatra-Neamţ, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., competenţa acestei din urmă instanţe de a soluţiona cererea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câştigată cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.