Forced execution jurisdiction: Competent court determined by location of statutory representative of foreign creditor under consumer credit cession

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 decembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. x/2025, A. şi Asociaţii a solicitat, la cererea creditoarei B. S.A. R.L., prin mandatar C. S.R.L., încuviinţarea executării silite a debitoarei D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11.11.2011.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 118/2026 din 9 ianuarie 2026, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a constatat, din actele dosarului, că debitoarea nu are domiciliul în România, astfel că instanţa de executare nu poate fi determinată în funcţie de acest criteriu. De asemenea, a avut în vedere că, deşi nici creditorul, cesionar al creanţei izvorâte din contractul de credit, nu este persoană juridică română, acesta deţine, potrivit art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, un reprezentant desemnat în România, având sediul în Bucureşti.

Prin urmare, a reţinut că, în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, instanţa de executare este instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul reprezentantului creditorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - secţia a II-a Civilă la 15 ianuarie 2026 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 844/2026 din 26 ianuarie 2026, Judecatoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către instanţa supremă.

În esenţă, a reţinut că, din moment ce nici domiciliul debitoarei şi nici sediul creditoarei nu se află în România, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia a II-a Civilă la 4 februarie 2026 sub acelaşi număr de dosar.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - secţia I Civilă, pentru următoarele considerente:

Cauza asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă are ca obiect cererea formulată de A. şi Asociaţii, prin care a solicitat Judecătoriei Piteşti încuviinţarea executării silite a debitoarei D., la cererea creditoarei B. S.A. R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 11.11.2011.

Potrivit dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare (...)."

Totodată, art. 651 alin. (1) din acelaşi C. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...)."

Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, aceste reguli de stabilire a instanţei de executare se exclud reciproc, fiecare regulă de determinare a instanţei de executare aplicându-se strict sub rezerva ineficienţei normei anterioare.

În cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului, debitoarea nu are domiciliul în România, ci în Spania, astfel că instanţa de executare nu poate fi determinată în funcţie de acest criteriu.

În ceea ce priveşte creditoarea, cesionar al creanţei izvorâte din contractul de credit, se reţine că, deşi este persoană juridică străină, este reprezentată în România, potrivit listei entităţilor care îşi desfăşoară activitatea de recuperare creanţe ce figurează în evidenţa Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, de către C. S.R.L.

Din această perspectivă, sunt relevante dispoziţiile art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform cărora "Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor publice." Astfel, în ceea ce priveşte reprezentarea persoanei juridice străine în situaţia cesionării contractului de credit sau a creanţei, obligaţia derivă din lege.

Or, în condiţiile existenţei unui reprezentant care răspunde, în temeiul unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie de mandat, în nume propriu pentru obligaţiile cesionarului contractului de credit, persoană juridică străină, atât sub aspectul dreptului substanţial, cât şi în planul dreptului procesual, rezultă că, în speţă, instanţa de executare se determină prin raportare la sediul reprezezentantului în România al creditorului.

Prin urmare, coroborând dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. cu cele ale art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, se impune a concluziona că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în circumscripţia căreia se află sediul reprezentantului C. S.R.L.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2026.